În lume există câteva controverse foarte interesante care ocupă timpul oamenilor. Câteva exemple ar fi friganelele sărate versus cele dulci, dacă ananasul se pune pe pizza și multe, multe altele. Eu am o controversă a mea, care nu-mi dă pace oricât aș vrea să nu mă gândesc la ea: Mucenicii adevărați sunt cei muntenești sau cei moldovenești? Ca să vă faceți o idee despre unde înclin eu, ar trebui să vă spun să sunt născut, crescut în Iași, adică într-una dintre cele mai frumoase regiuni ale Moldovei. Și de fiecare dată în preajma lui 9 martie, când încep să apară în magazine pungile cu mucenici, mă întreb care-s mucenicii ăia adevărați. Ai noștri sau ai lor.
Discuția asta cu mucenicii lor versus mucenicii noștri am avut-o mult timp cu o cunoștință. Bine că ne-am îndepărtat natural, că altfel nici astăzi n-am fi încheiat conflictul mucenicilor. Și, în plus, dacă ar fi aflat că într-un final am încercat mucenicii muntenești ar fi considerat-o ca pe o victorie.
DA, am încercat într-un final varianta muntenească de mucenici. Spune-i curiozitate, spune-i cum vrei, dar într-o zi m-am trezit cu câteva pungi de muncenici Băneasa acasă și-am început testarea.
Mucenicii muntenești în trei rețete diferite
Exact! Pentru că n-am mâncat niciodată până acum mucenici muntenești am decis să încerc din prima trei rețete diferite cu ei. Ca să-mi pot forma o părere cât mai corectă.
Prima variantă, bineînțeles, a fost rețeta Băneasa. Este varianta de rețetă recomandată de către cei de la Băneasa. Pentru cei care n-au chef să caute pe internet las aici pașii principali:
- Fierbi apă cu sare, scorțișoară și vanilie
- Pui mucenicii în apa clocotită și-i fierbi minim 8 minute
- Oprești focul, adaugi zahăr, coajă de lămâie și portocală, esențe, și câteva linguri de nucă măcinată (toate, după gust)
- Amesteci și lași la infuzat o oră după care mănânci cu poftă și cu mai multă nucă și scorțișoară. La fel, după gust.
A doua variantă de mucenici pe care am încercat-o a fost una la care m-am gândit încercând să imit gusturile copilăriei. Practic, gândindu-mă la după amiezile îndulcite cu orez sau griș cu dulceață, am dus mucenicii în copilărie.
Metoda de preparare a fost relativ simplă. Din nou, apă fiartă cu sare și zahăr, mucenici puși la fiert când apa clocotea și când s-au fiert bine de tot i-am scurs și i-am aruncat într-o farfurie. Peste ei am repezit câteva lingurițe de dulceață de afine și gata! Gustul Băneasa împletit cu gustul copilăriei.
Ultima variantă încercată și cea care mie mi-a plăcut cel și cel mai tare a fost la fel ca cea de mai devreme. Doar că în loc de dulceață am aruncat peste mucenici o cremă de caramel sărat. Făcută în casă. Nu vă plictisesc acum cu rețete cremei de caramel, dar vă asigur că ar trebui s-o încercați. Mucenicii împreună cu ea și cu fisticul mărunțit de deasupra au dat un gust extrem de interesant.
Câștigătorii concursului
Am gustat și apreciat toate trei variantele de mucenici. Însă câștigător a fost declarat caramelul sărat.
Cu toate astea, câștigătorul suprem al bătăliei mucenicilor trebuie să fie mucenicul moldovenesc. Cu părere de rău, dar mucenicii moldovenești sunt și vor rămâne preferații mei. Mai ales cei făcuți de mama mea. În caz că ați uitat, sunt din Moldova.
Voi însă, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Puteți să testați pe pielea voastră. Gusturile diferă. Obiceiurile diferă. De aceea avem marea oportunitate acum să testăm orice gust, din orice colț al lumii. Pentru mine cert este un singur lucru: Toate rețetele de mucenici au fost bune. Una singură a fost cea mai bună.
Pentru mine testarea mucenicilor de la Băneasa a fost o joacă foarte interesantă care a putut fi posibilă datorită competiței Superblog la care cei de la Băneasa sunt sponsori și la care eu particip. Dar și voi puteți să faceți același test, fără să participați la concurs. Produsele Băneasa se găsesc în toate magazinele. Trebuie doar să le luați cu voi acasă.
Voi ce variantă preferați? Mucenicii moldovenești sau pe cei muntenești? Chiar sunt curios care câștigă…
