Pască cu ciocolată – făina vedetă: Băneasa

Cu brânză și stafide, cu smântână, cu budincă, cu orez, cu ciocolată… Sunt zeci și zeci de rețete de pască. În perioada Paștelui toți ne gândim ce rețetă de pască să mai facem anul ăsta. Aveam un prieten care pentru că nu se putea decide, le făcea pe toate. Nu, serios! În fiecare an de Paști el cocea 12 păști diferite! Fără glumă! Până și nevastă-sa îl ruga să nu mai gătească atât de mult! Însă mă bucur că nu o asculta pentru că asta însemna că eu puteam să gust din toate cele 12 bunătăți.

Acum că-s băiat mare, bun de însurătoare și toate alea, care a descoperit pasiunea pentru gătit, a venit rândul meu să mă întreb în perioada sărbătorilor: „Ce fel de pască să fac anul ăsta?” Niciodată nu dau greș cu varianta clasică: brânză de vaci și stafide; dar pe lângă ea parcă merge și cel puțin o altă pască. Smântână sau poate… ciocolată. Da! Ciocolată! Anul ăsta voi sărbători Paștile savurând o delicioasă pască cu ciocolată!

Pască cu ciocolată: Cum se face?

Surprinzător, într-o pască cu ciocolată se pune foarte puțină ciocolată! Prima dată când am căutat o rețetă, mă așteptam să am nevoie de tablete de ciocolată pe care să le topesc, sa le combin cu unt și mai știu eu ce și…. și dezamăgire. Pasca cu ciocolată se face cu cacao… Dar să vă spun și celelalte ingrediente:

Ingrediente:

Mod de preparare (sau: Cum am făcut-o p’astaaaa? ăăă… PASCA!)

După ce m-am pregătit sufletește pentru prima mea pască făcută 100% de mine, m-am spălat pe mâini (e important și asta) și m-am apucat de făcut aluatul. Cum? Uite-așa:

Am încălzit puțintel laptele și am dizolvat drojdia și zahărul în el (alea 50 de grame). Le-am pus în bolul robotului de bucătărie (DA! Mă folosesc de tehnologie!) împreună cu untul pe care l-am lăsat în prealabil așa, la temperatura camerei. Adică la temperatura aia numai bună de uns pe pâine. Gălbenușurile, coaja de lămâie, vanilia și sarea le-au urmat îndeaproape la petrecere. În tot timpul ăsta robotul le învârtea de le zăpăcea. Ultima, dar și cea mai importantă, făina Băneasa a curs ca o ploaie peste toate ingredientele în timp ce robotul încă le zăpăcea.

Când aluatul s-a format și se dezlipea foarte ușor de pe vas am oprit petrecerea, l-am scos și l-am lăsat la odihnit la căldură pentru vreo oră. În tot timpul ăsta m-am ocupat de un alt proiect important, tortul pentru ziua mea (tot cu făină 000 Băneasa):

La crème de la crème! Adică: Uite cum făcui crema, muicăăă!

După ce am terminat de ornat tortul (care apropo, a ieșit DELICIOS!), m-am apucat de crema pentru pasca Băneasa (dacă tot ingredientul vedetă e făina pentru cozonac Băneasa, m-am gândit că numele…) În fine… Crema:

Mi-am adus aminte că violența nu e bună la nimic așa că atunci când a trebuit să bat albușurile spumă, am ales mixerul de mână. Și le-am bătut până nu s-au mai dezlipit de fundul cratiței. (Le-am dat gust cu praful ăl’ de sare). Restul ingredientelor, în orice ordine am crezut eu de cuviință le-am pus într-o altă cratiță și le-am amestecat până am scos din ele o compoziție cremoasă. Adică: oul întreg(dar totuși spart), zahărul (100 de grame), cacaua, brânzica de văcuță și uleiul. Zăpăceală generală! Pe urmă am încorporat cele 2 zăpăceli: albușul și compoziția cremoasă. Cu o spatulă de silicon, ușor, de jos în sus, că așa am văzut eu pe la marii bucătari. Să rămână albușul aerat, cică!

Montarea și coacerea. Ză final!

Bun! Cât timp m-am jucat de-a ciocolatierul sau cremierul sau… ce-o fi ăla cu tortul și crema pentru pască, aluatul meu s-a dublat în volum. Așa că m-am decis să-l chinui puțin și să-l întind pe-o masă de lucru din silicon și să-l pregătesc pentru copt. Eu am reușit să fac din el o „plăcintă” cu rază de vreo 30 de centimetri pe care am luat-o și am așezat-o într-o tavă rotundă din silicon. Și când credea că am terminat chinul, i-am sucit marginile, așa… guleraș drăgălaș.

Nu i-am dat deloc pace și am turnat peste el crema. Surprinzător, crema a ieșit exact cât trebuia ca să nu curgă din coșulețul de aluat obținut. Ce băieți deștepți și ăștia care stabilesc cantitățile la rețete, dom’le! Dar revenim! Am turnat crema în tavă peste aluat și pe urmă am decorat cu ciocolata rasă. Adică am presărat peste toată șmecheria asta fulgii ăia de ciocolată.

Am mai crăpat un ou (de ciudă), l-am bătut bine și am uns marginea aluatului cu el, după care am repezit pasca în cuptorul preîncălzit la 180 de grade. Asta numai așa, pentru vreo 10 minute. Că după ce-au trecut alea 10, mi s-a făcut milă și-am coborât temperatura la 150 de grade. Și i-am dat pace vreme de cinșpe minute. Bine, rețeta zicea 15 minute, dar săraca pască n-a vrut să se coacă decât dupa vreo 25 de minute de așteptare peste alea zece la 180 de grade. Pască cu atitudine, n-am ce zice!

Rezultatul sau: hai să vedem dacă a meritat să pierd două ore la bucătăreală:

După ce-au trecut alea 10+15+încă 10 (că așa a avut chef pasca mea) am oprit cuptorul și SURPRIZĂ! Am scos din el o minunăție de pască cu ciocolată care arăta și mirosea absolut genial! Am lăsat-o niscaiva timp la răcit după care am scos-o din forma de silicon, am pudrat-o (să fie și mai frumoasă) și-am tăiat-o ca să o gust! Curcubeu pe cerul gurii cum ar spune în nu știu care reclamă! E genul de bun pe care trebuie să-l guști ca să te convingi că e, într-adevăr, bun! Dar ca să te convingi trebuie să-ți faci singur pentru că eu nu am de gând să împart.

Articolul ăsta o fi el scris pentru proba nr 10 de la Spring Superblog 2023 pentru Paste Băneasa, dar pasca cu ciocolată e făcută pentru suflețelul meu și nu dau nimănui! Însă, vă recomand cu căldură să încercați și voi. Tot vin sărbătorile mâine-poimâine…