Sunt un om îndrăgostit. O iubesc până la lună și înapoi și-aș vrea să fiu cu ea mereu. Fiecare zi cu ea îmi dă senzația că totul e ușor. Fiecare zi cu o singură excepție. Ziua primei întâlniri a fost cea mai grea zi din viața mea. Părea că va fi o întâlnire ratată. Nimic nu-mi ieșea după cum plănuisem. Asta până când mi-am amintit o simplă propoziție pe care mi-a spus-o la plecarea de la o nuntă la care am fost amândoi, da separat când aștepta Uber-ul și-am întrebat-o de ce nu și-a mâncat sarmalele din farfurie: ” Eu mănânc doar sarmale de post„.
Cine întreabă o fată de care-i place de ce nu și-a mâncat sarmalele primite la nuntă? Ce idee stupidă de primă conversatie! Totuși, ideea aia stupidă mi-a salvat întâlnirea și acum e partea mea preferată când lumea ne întreabă cum am ajuns să fim împreună.
Cum mi-am salvat prima întâlnire cu o porție de sarmale de post
Eram la mine acasă. Da, știu. Din prima întâlnirea părea ciudată. De obicei primele întâlniri sunt în oraș, la restaurant, la film sau mai știu eu unde. Dar ea era specială. Ea mi-a spus că acceptă să meargă la o întâlnire doar cu o condiție: să-i arăt cât de bine gătesc. Așa că am zis DA la DA-ul ei și mi-am făcut un plan perfect s-o dau pe spate cu faimoasele mele paste carbonara.
Știu să gătesc mult mai multe, dar la paste sunt neîntrecut. Insă, ce să vezi! Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg…stai… socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă pentru că nici nu s-a atins de mâncare. A băut din vin, a mâncat crutoane cât timp a așteptat mâncarea (nu i-am spus ce i-am pregătit), dar când i-am pus în farfurie o porție genial de bună de carbonara nici nu s-a atins de ea.
„Nicio problemă”, mi-am zis. Poate nu e fan paste. Așa că i-am dat să guste una din rețetele mele preferate de supă-cremă de legume. Secretul meu constă într-o cantitate dublă de smântână. O face mmmmpufoasă. Nici nu s-a atins de farfurie. Atunci mi-am luat inima-n dinți și-am întrebat-o de ce nu mânca. Iar răspunsul m-a dezarmat complet: „Țin post.”
ȚINE POST! Și eu i-am pregătit o seară romantică bazată în totalitate pe mâncare „de dulce” cum îi zic bătrânii. Felicitări, Costică! Ai distrus prima seară (și cel mai probabil ultima) împreună cu fata care-ți place. Totuși…
„Mănânc doar sarmale de post”: salvarea unei seri greșite din start
Aproape renunțasem la seară. Mă așteptam ca dintr-un moment în altul să-mi spună să-i aduc haina și să-i chem un Uber când mi-am amintit discuția din seara aia cu nunta: „Mânânc doar sarmale de post.” a zis atunci. Și acum ține post. Cum de n-am văzut-o pe-asta?? Am întrebat-o dacă e dispusă să mai zăbovească niște ore pe la mine pentru că aveam de gând să-i fac o surpriză. Și surpriza a fost a mea. A ACCEPTAT!
Așa că m-am dus pușcă la cămara Băneasa (cămara Băneasa este locul în care îmi depozitez pastele, făina, orezul și toate chestiile astea. Îi spun așa pentru că e brandul care predomină prin rafturi). Așa, m-am dus la cămară să caut o pungă de orez. Ideea m-a lovit ca un trăsnet. O să-i fac sarmale. Sarmale de post! Știam că aveam toate ingredientele necesare. Varză murată tocmai îmi adusese mama de la țară, niște ciuperci cumpărasem cu două zile înainte iar celelalte ingrediente le am uzual în casă. Dar, surprinză! Din cămara încărcată cu paste Băneasa îmi lipsea fix orezul. Aveam spaghete, penne, tăiței și fidea. Aveam făină, mălai și pesmet. Aveam chiar și cuș cuș. Doar orez n-aveam. Singura șansă ca eu să-mi salvez întâlnirea și n-aveam orez în casă. Și-atunci mi-a venit ideea nebunească:
Nu s-au mai mâncat sarmale cu cuș cuș?
Cum stăteam așa în mijlocul bucătăriei mele dezamăgit că aveam să-i spun fetei din sufragerie că nu mai puteam să-i pregătesc surpriza, mi-a venit o idee năștrușnică: Ce-ar fi dacă aș înlocui orezul cu cuș cuș? Ce rău ar putea să fie? Ce? Nu s-au mai mancat sarmale cu cuș cuș? La o căutare pe Google mi s-a confirmat că ideea mea nu era atât de proastă. Mai erau și alte persoane care au gătit sarmale cu cuș cuș. Așa că am pus încă o dată gustul Băneasa la încercare, am desfăcut punga de cuș cuș și m-am pus pe treabă. Aveam o întâlnire de salvat.
Rețeta pe scurt
Fără să respect nicio cantitate văzută pe undeva m-am folosit de următoarele ingrediente:
- 3 cepe
- 2 morcovi
- 1 cană de cuș cuș Băneasa
- o caserolă de ciuperci albe
- 2 căței de usturoi
- frunze de varză murată de la mama de la țară
- o conservă de bulion
- ulei și alte condimente
- mărar și pătrunjel proaspete (de fapt congelate)
Mod de preparare sau „Cum ai făcut-o p’astaaa?”
Ok! Uitați cum am făcut. Vă spun pe scurt pentru că deja se uită la mine și se întreabă ce tot tastez de zor uitându-mă la ea zâmbind tâmp.
Am tocat mărut-mărut ceapa, morcovii și usturoiul și le-am pus la undit într-o tigaie cu câteva linguri de ulei. Nu vreți să știți ce minciună i-am spus ca să nu intru la ea în sufragerie cu ochii bociți de ceapă. Până n-a trecut efectul în bucătărie am stat. Bun! Mai departe. Am pus ceapa, morcovul și usturoiul la undit. Între timp am curățat și tocat mărunt ciupercile și când în tigaie totul era puțin auriu și sticlos am aruncat ciupercile peste. Și le-am lăsat așa să scadă. Când a scăzut compoziția destul de mult am aruncat peste ele și cana de cuș cuș. Pe urmă conserva de bulion, condimentele și la sfârșit verdeața. Când totul a fost gata am lăsat la răcit.
Momentul optim să văd ce mai face domnișoara: Se uită la Friends. Perfect! E ocupată! Mai departe cu sarmalele de post. Am scos frunzele de varză murată de la desărat și le-am pregătit pentru sarmale așa cum m-a învățat mama. Când au fost gata, câte una, câte una am împăturit sarmalele și le-am așezat într-o crăticioară pe un pat de frunze de varză murată. Le-am terminat (47 la număr – am luat obiceiul număratului sarmalelor de la mama), le-am acoperit cu alte frunze de varză, am mai pus peste ele niște bulion (îndoit cu apă) și la foc! La foc cu apă deja clocotită, cum m-a învățat mama, nu cu apă rece ca să dureze o veșnicie. Și uite-așa am făcut sarmalele de post cu cuș cuș în loc de orez.
Rezultatul și… „rezultatul”
După o oră și ceva de fiert la foc domol sarmalele de post cu cuș cuș erau gata. Miroseau demențial. Abia m-am abținut să nu le gust cât erau încă fierbinți. Mint. Nu m-am abținut. Am băgat două pe nerăsuflate. Sunt sarmale, totuși!
Da, revin. În ciuda faptului că în locul orezului am folosit cuș cuș compoziția părea că s-a legat exact cât trebuia. Sarmalele nu se desfăcuseră la fiert, varza nu a rămas tare. Și totul era delicios. Nu doar frumos mirositor.
A, ea! Păi, deja începuse să-și piardă răbdarea când am anunțat-o că în cinci minute avea să mănânce o surpriză. Simțeam în ochii ei dezamăgirea în avans. Era aproape convinsă că aveam să-i servesc un alt fel de mâncare pe care nu putea să-l mănânce. De aceea privirea ei când a văzut farfuria cu sarmale a fost de memorat. S-a blocat. S-a uitat la farfurie, s-a uitat în ochii mei și rugându-mă din priviri m-a întrebat: „Sunt de post? Mănânc doar sarmale de post!”
I-am confirmat că erau de post, moment în care mi-a smuls pur și simplu farfuria din mână ca o lupoaică flămândă și s-a întors cu ea în fața televizorului la Friends. Mânca și zâmbea. Savura fiecare înghițitură de sarmale de parcă era singura mâncare din lume. Nici nu realiza că în compoziție nu exista orez ci bulgărași firavi de cuș cuș. Abia a doua zi când m-a sunat și mi-a ORDONAT să-i pun la pachet toate sarmalele rămase i-am spus de cuș cuș, moment în care nu a replicat decât: „Genial! Nu uita! PE TOATE MI LE ADUCI!”
Un an mai târziu, responsabilul cu sarmalele
A trecut un an și un pic de la acea primă întâlnire. De atunci i-am gătit sarmale de post cu cuș cuș de înca 98 de ori. Azi stau pe canapeaua ei cu laptopul în brațe și aștept să fiarbă a 100-a porție din relația noastră. Cumva am devenit responsabilul cu sarmalele. Și cumva, de atunci eu n-am mai făcut sarmale cu carne. Post sau nu, îmi place atât de mult rețeta asta că m-am oprit la ea. Cine-ar fi crezut că în acea zi de vară, pe acea bancă, așteptând un Uber aveam să mă îndrăgostesc ireversibil de sarmalele de post? Și de ea… bineînțeles! Mai ales de ea!
Articol scris pentru proba nr 7 din Spring Superblog 2023, probă sponsorizată de:
Paste Băneasa