Specialistul de acasă nu e întotdeauna specialist

Specialistul de acasă, dușmanul vânzătorului

Una dintre luptele cele mai grele pe care le duc vânzătorii într-un magazin de electronice și electrocasnice este aceea cu „specialistul de acasă”. Specialistul de acasă este acea persoană care consideră că știe destul de multe despre un produs încât își poate permite să dea sfaturi altora cu privire la viitoarele achiziții. Acum, nu spun că nu știe ce spune. De multe ori informația pe care o deține este chiar bună. Dar specialistul de acasă niciodată nu ia în calcul un aspect foarte important atunci când recomandă un produs unui prieten. Care-i ăla? Descoperiți mai departe în articol…

Povestea într-un minut…

Ca de obicei, înainte de toate, clipul de pe Tiktok cu povestea pe foarte scurt:

@unaaltacucostica

#retail #retailbelike #crazyclient #stories #tiktokromania #myclientsfromhell #foryoupage #foryou #fy #myclients #specialistul

♬ sunet original – Una-alta Cu Costică

Acum că v-am captat atenția (speeeer), să purcedem la povestea de azi:

Pe larg…

Întâmplarea e de prin 2016 – 2017, cred… Într-o zi a venit un client spunând că vrea să-și cumpere un laptop nou. De obicei, atunci când se vinde un laptop, vânzătorul pune mai multe întrebări din care să-și dea seama care sunt nevoile clientului. Iar în funcție de acele nevoi să-i poată recomanda laptopul cel mai potrivit. De obicei îl întrebi pe om ce vrea să facă cu laptopul. La ce-l va folosi. Cine-l va folosi. Cât de important este spațiul de stocare. Dacă va petrece mult timp uitându-se la filme pe el. Dacă se va juca, dacă, dacă, dacă…. Și în funcție de răspunsurile la toate întrebările astea, vânzătorul poate determina un schelet al viitorului laptop.

Ei bine, cu clientul respectiv nu am reușit să-mi încep „dansul” întrebărilor. Domnul mi-a spus din prima că a discutat deja cu „specialistul de acasă”. Și că acela i-a trasat deja niște specificații pe care să le aleagă. În primul rând laptopul trebuie să fie cu „I5, I6, I7”. Pentru cei care nu cunosc, referința I5, I6, I7 era la procesorul pe care urma să-l aibă laptopul în el, aceste combinații de litere și cifre făcând parte din numele unor procesoare produse de către INTEL. Însă specialistul nu era atât de specialist pentru că la vremea aia (acum când scriu acest articol au apărut și procesoare I9) nu știa că acele procesoare cu nume de I erau de fapt, I3, I5 si I7. El doar auzise pe undeva că cele mai bune procesoare de la Intel erau de la I5 in sus și de aici confuzia…

Specialistul dă sfaturi de spatele blocului…

Printre sfaturile specialistului mai erau și o memorie RAM de minim 8 GB, placă video dedicată și o stocare de minim 500 de GB, pe SSD. La vremea respectivă specificațiile respective duceau cumva spre un laptop de mid range, dacă nu chiar spre aproape de top. Repet, 2016-2017. Doar că un laptop care să respecte cerințele respective avea un preț de minim 3500-4000 lei.

Din vasta-mi experiență în zona asta am putut ghici imediat că nevoile clientului nu se apropiau nici măcar de jumătatea performanțelor recomandate de specialist, așa că abia atunci am început să-l trag limbă pentru a afla ce avea nevoie de fapt. Bineînțeles că nu mă înșelasem. Omul avea nevoie de un laptop pe care să-l folosească în general pentru a comunica online cu rudele de departe pe Skype sau alte modalități de actualitate la vremea respectivă iar ca utilizare secundară, filme și muzică pe Youtube. Computing de bază cum ar veni. Așa că i-am arătat vreo trei laptopuri care i-ar fi satisfăcut cu vârf și îndesat necesitățile și care nici nu i-ar fi făcut o gaură prea mare în buget.

Tot degeaba…

Degeaba, insă pentru că omul meu avea atât de mare încredere în specialistul de acasă încât nici nu a vrut să audă argumentele mele când îi explicam de ce nu avea nevoie de o placă video dedicată sau de ce stocarea pe SSD putea fi înlocuită cu cea pe HDD în condițiile în care avea el să folosească laptopul. Specialistul lui știa mai bine și pace. Însă ce nu i-a spus specialistul lui era că pentru specificațiile pe care i le recomandase avea să scoată din buzunar mult peste 3000 de lei, iar asta nu era deloc pe placul clientului meu. Motiv pentru care a plecat acasă fără laptop și convins că va găsi în altă parte să cumpere exact ce i se recomandase, exact la banii pe care era el dispus să-i plătească. Adică undeva între 1500 si 2000 de lei…

Voi ce ziceți? Cum ar trebui să reacționeze vânzătorii atunci când se întâlnesc cu astfel de situații? Care ar trebui să fie atitudinea lor față de acești specialiști care, de multe ori, mai mult strică decât ajută? Vă aștept cu comentarii la articol și, bineînțeles, nu uitați de pagina de Tiktok. Vă aștept și acolo cu glume noi. Vă pupă Costică!