Vasco: misiune cu traducere în necunoscut

La 2 ani după ce-am plecat de pe Vasco:

Au trecut 288 de linți și 24 bijene (în termeni pământeni, aproximativ 2 ani și 2 luni) de când m-am separat de nava mamă, Vasco. În sfârșit am intrat in atmosfera planetei OO2311QȚ (clar, nume dat de un român) și mă pregătesc să aterizez. Sau… în fine să aOO2311QȚzez, că nu-s pe Terra. Misiunea mea e foarte clară. Să descopăr și să stabiliesc primul contact cu civilizația care trăiește pe această planetă. Știam că există viață inteligentă aici, dar e de datoria mea să stabilesc cât de inteligentă. Eu, care abia am reușit în doi ani să rezolv o sferă rubică (un cub rubic în formă de sferă, dooh!) sunt acum pe această planetă străină cu misiunea de a vedea cât sunt de inteligenți locuitorii de aici. Pentru clarificări, un copil de 5 ani rezolvă o sferă rubică în maxim 3 zile. Mie mi-au luat 2 ani.

Primul contact!

M-am lungit cu introducerea asta și n-am văzut când capsula mea a atins suprafața dură a planetei. Am aOO2311QȚzat cu bine. Fac verificările finale ca să fiu sigur că pot pleca în viteză în caz că ceva nu funcționează bine și pășesc pe terenul de culoare mov al planetei. În spatele meu strălucește un imens soare de culoarea mierii de albine care, în ciuda aparentei proximități nu prezintă un pericol pentru viața de aici. Senzorii din costumul meu spațial Cupenciaga indică o temperatură la sol de doar 25 de grade.

Descoperind planeta

Planeta are o atmosferă bogată în oxigen așa că pot respira fără ajutor. Însă nu fac nici doi pași că în fața mea apare de nicăieri ca o fantomă un extraterestru. Primul contact! Un fel de furnico-albină cu picioare mov, cap portocaliu și mers biped. Cu cei doi ochi stranii mă privește și începe să scoată niște sunete extrem de deranjante. Cam ca alea scoase de soacre sau de unele neveste, dacă mă înțelegeți.

*foto generată de AI

Nu mi-e frică de el, orice-ar fi. Dar mă enervează că nu înțeleg ce-i cu zgomotul. Așa că încerc prin semne să-i dau de înțeles că nu știu ce vrea de la mine. În momentul ăla scoate de sub pieptul care i s-a deschis ca un buzunar un dispozitiv electronic ciudat, ca un telefon mobil. Scoate din nou sunetul ăla ciudat după care întinde spre mine dispozitivul, apasă pe el și aud: „Boss, pentru 3 miliarde de cicancioci de aur îți găsesc un loc bun de parcare și am și grijă să nu-ți zgârie vreun cacaropintoc capsula. Ce zici? Facem afacerea?”

Nu creeed! Un parcangiu de București! Unu’ la unu’ seamănă cu ăia ai noștri! Să fi făcut vreun schimb de experiență? Oare ne-au vizitat în trecut și ne-au învățat meșteșugul? Sau poate băieții noștri s-au dus la ei și i-au învățat…

Surprins

*sursă: Vasco Electronics

Însă partea cea mai interesantă este aceea că ÎNȚELEG! Înțeleg ce zice! Dispozitivul ăla pe care-l ține în mână e un fel de traducător instant. Dar se pare că e atât de avansat încât traduce dintr-o limbă pământeană în… orice-ar fi ce tocmai am auzit pe planeta asta. Și invers! Un translator vocal atât de avansat încât face punte peste culturi, civilizații și planete chiar! Nici nu-mi pot imagina ce tehnologie avansată trebuie să fie în acel dispozitiv care arată ca un telefon mobil de la noi de pe Pământ.

Oare de unde-or fi știut ei că existăm noi, pământenii? De unde-ar fi putut ști ce limbi se vorbesc la noi pe Pământ? Sunt atâtea întrebări care se nasc după ce am văzut acel traducător instant și cu toate astea eu nu mă pot gândi decât că nu știu cât fac 3 miliarde de cicancioci de aur în leii noștri. Oare-mi ajung banii pe care-i am la mine să-i plătesc parcangiului? Care-o fi schimbul valutar la ei? Pun pariu că n-am suficienți bani și imediat ce-o să plec în explorare, o să-mi dea o cheie pe vopseaua proaspătă a capsulei. La ce noroc am eu în ultima perioadă, sunt sigur că așa o să se întâmple.

Vasco traducătorul

Îi fac semn extraterestrului că vreau să vorbesc în traducător și el mă înțelege imediat. Apasă butonul și-mi face semn să încep să vorbesc. „Sunt pământean de pe planeta Pământ! Am venit pe planeta voastră ca să ne împrietenim, să devenim aliați. Nu știu cât înseamnă 3 miliarde de cicancioci de aur în banii mei, pământeni, dar dacă primești plata cu cardul, am la mine un card Mamut! Îmi place traducătorul tău. E foarte util. Crezi că-mi poți face rost și mie de unul?”

*sursă: Vasco Electronics

Extraterestrul meu ascultă cu atenție traducerea pe care-o făcea dispozitivul, de data asta în limba lui după care îmi răspunde: ” Nu-ți face griji. În leii tăi românești ar trebui să plătești cam 30 de bani pentru o bijană de parcare. Adică o lună pământeană. Și ți-am luat deja banii pe parcare prin NFC în momentul în care capsula ta a atins saha. Adică pământul în limba noastră. Ăsta este Vasco translator V4. Un traducător universal cumpărat de la voi, de pe Pământ! Chiar din țara ta. Inițial nu știa limba noastră, dar am răpit niște IT-ști de la voi și în doar cinșpe bijane am avut update de soft pentru toate limbile galaxiei. E un dispozitiv util. „

Mă mir… nu știi de Vasco?

Mirat de mirarea mea, continuă: „Mă mir că nu l-ai recunoscut. Am înțeles că la voi e foarte folosit. Varianta originală de la voi are suport pentru 108 limbi și internet gratuit care, apropo, merge și la noi. Doar că noi avem deja viteze 256G. Un pământean se descurcă cu un translator Vasco în vreo 200 de țări acolo la voi. Iar după update-ul nostru, pe 2 miliarde de planete.„

Stai puțin! Sunt 2 miliarde de planete pe care există inteligență?? Sar eu în sus fără să-mi dau seama că noul meu prieten nu avea cum să mă înțeleagă pentru că el nu apăsase pe butonul translatorului electronic. Însă, chiar și fără traducere a intuit întrebarea mea și mi-a răspuns: „Nu! Sunt cam 6 miliarde! Dar doar pentru 2 miliarde am reușit să-l facem pe Vasco să traducă. Momentan. În câteva bijane se rezolvă și cu restul.„

Turnură neașteptată

Dar cum de ați luat un traducător tocmai de la noi, de pe Pământ? Din ce văd păreți să fiți o civilizație mult mai avansată decât noi. De data asta a trebuit să repet întrebarea în dispozitiv pentru că noul meu prieten nu a mai intuit ce ziceam. „Vezi tu… [începe el să vorbească]… noi avem…” Trenul a oprit brusc cu o zdruncinătură care mi-a azvârlit din brațe telefonul mobil. Staaai, ce??? Ce tren? Eram pe o planetă străină alături de un extraterestru mov cu cap portocaliu care conversa cu mine prin intermediul unui translator Vasco V4. Cum am ajuns în tren??

Până să-mi dau seama că eram de fapt, în tren și că visasem toate alea, garnitura o luă din loc. Mă uit la ceas, mai am doar 4 ore până ajungem la Mumbay. Duc mâna la piept unde simt în buzunar micul meu ajutor: traducătorul Vasco V4 pe care-l achiziționasem cu doar câteva zile în urmă și care speram să-mi facă întreaga călătorie prin India la fel de ușoară cum e naveta mea zilnică din Pipera până-n Drumul Taberei. Închid ochii înapoi sperând că mă voi reîntâlni în lumea viselor cu prietenul meu al cărui nume nici măcar nu-l aflasem…

Articol scris pentru proba nr 7 din Spring Superblog 2024, probă sponsorizată de:

Vasco Electronics

*articolul de la proba precedentă îl găsiți aici.