Vinul roșu trezește amintiri
Vinul roșu trezește amintiri

Vinul roșu trezește amintiri

Vinul roșu trezește amintiri

Știai că într-adevăr, vinul roșu este cel mai indicat atunci când vrei să stai la depănat amintiri? Cumva, dezleagă cele mai înnodate sinapse și dă drumul poveștilor pe care nu le-ai spune la un pahar de vin alb, de exemplu. Acum, nu știu dacă e demonstrat științific, dar știu că în cazul meu afirmația este adevărată. Și e verificată. Cele mai interesante povești de familie, la un pahar cu vin roșu le-am aflat.

Cum este și povestea următoare:

Primul vin cu tata

Stăteam cu familia în jurul ospățului de Paște. Sărmăluțe, salate, ouă roșii, cozonac și o sticlă de vin roșu Beciul Domnesc. O sticlă pe masă pentru că pe lângă masă… În fine. Cum stăteam noi așa, în jurul mesei în liniște (suntem o familie de oameni cărora nu le place să vorbească atunci când stau la masă) fratele meu mai mare, Paul a ridicat energic paharul de Cabernet Sauvignon și fără niciun fel de avertisment a început să povestească: „Eram cu tata la cosit sus pe deal, la lutărie. Știi mamă, locul. Acolo unde puneam mereu lucernă, că altceva nu iese. Și după două- hai trei ore de dat la coasă în liniște, tata s-a oprit, a scuipat în palmă și uitându-se în zare spre oraș mă întreabă: [Mă, copchil, tu jin bei? ]

Vinul rosu Cabernet Sauvignon Beciul Domnesc

Am uitat să spun: aveam 15 ani pe-atunci și da, beam vin. Dar nu știam dacă era ceva ce trebuia să-i recunosc lui tata în acel moment. Bine că n-a așteptat să îi răspund că imediat a băgat mâna în tașca aia a lui veche, o știți… aia făcută din blugii lui vechi, a scos o sticlă de jumate de vin roșu și mi-a întins-o: [Ia, copchil! Vinul roșu la muncă e energie! Da să-l bei cu cap! Un gât amu, un gât peste 3 brazde!]

Vă dați seama… timid am apucat sticla și-am tras o dușcă. Nici prea mare, să nu se prindă că eu eram deja obișnuit cu vinul, nici prea mică să înceapă să râdă de mine și să spună că nu știa c-a venit cu fi-sa, Maria la cosit. Uite-așa am băut eu primul vin împreună cu tata, fie-i țărâna ușoară.

Masa poveștilor, masa de Paște

Și la fel ca asta, multe povești s-au auzit la masa de Paște. E unul din puținele momente când ne vedem toți cinșpe în casa mamei și profităm să socializăm cât putem. Iar vinul roșu pare să fie ajutorul nostru care dezleagă limbile. Cum a făcut cu limba Aglaei, cea mai mică soră a noastră.

A prins curaj după povestea lui Paul și a început să ne povestească și ea despre primul ei pahar de vin: la poartă la Țățănel, iubitul ei. Stăteau ascunși după fântână și Țățănel a adus de la taică-su o butelcuță de vin alb. Au băut amândoi câte-o cănuță de-aia de era legată de roata fântânii și-au dormit acolo la umbră până seara când au trecut acasă vacile de la cireadă. Aveau cinșpe ani. Ce să le ceri? Dar mama n-a părut deloc surprinsă. Cumva a știut tot timpul că în ziua aia Aglae trăsese la măsea, dar n-a certat-o. A lăsat-o în pace, că era „copchil nătâng” cum zicea ea.

Sau povestea lui Luluță, unul din frații mijlocii. Ne-a povestit că în primul an când a fost la Anu’ nou cu trupa, cu Jienii, când a ajuns acasă la moșu Costache, le-a dat tuturor câte-o stacană de vin și i-a pus să jure că nu le spun părinților. Bine, degeaba au jurat că până de Sân’ Ion toți s-au dat de gol și au fost pedepsiți. Copii de l2-13 ani… ce să le ceri?

Amintirea mea cu vinul roșu

Am avut și eu o poveste despre vinul roșu. Și aproape-aproape mi-am făcut curaj s-o spun. Dar s-a făcut că fix atunci a sunat telefonul, vărul Dălăluță din Danemarca și toți ne-am îndreptat atenția asupra lui. Iar când am terminat de vorbit cu el, curajul meu se dusese atât de departe că nici nu mă mai gândeam să le povestesc alor mei ce prostie am făcut eu cu vinul roșu. Băi și era o poveste foarte bună. Amuzantă. Perfectă pentru momentul ăla.

Acum îmi cam pare rău că nu le-am spus-o. Dar nu-i bai. V-o spun vouă. Că până la următoarea masă de Paște la care o să ne adunăm cu toții să povestim sigur uit sau iar mă apucă rușinea. Și iar nu povestesc. Așa că mai bine vă zic vouă acum și poate-poate din familie o să citească cineva și povestea mea de aici și-o s-o distribuie s-o vadă toți.

Bine, încep: Se făcea că era o seară caldă de vară și….

Articol scris pentru proba nr 6 din Spring Superblog 2024, probă sponsorizată de:

Beciul Domnesc

*surse foto: Pixabay, Beciul Domnesc, arhivă personală

https://www.unaaltacucostica.ro/salut-eu-sunt-costica/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *