Am în sfârșit căsuța mea. Sunt „propetar„, cum ar veni. Am muncit zile întregi, mi-am stors fiecare picătură de sudoare ca să am cea mai frumoasă casă din câte există. Ca să fiu sincer, mint. N-am mișcat un pai în timpul construcției. Eu n-am făcut altceva decât să îmi deschid portofelul foarte larg și să dau indicații. Meseriașii au făcut toată treaba și, trebuie să recunosc, s-au descurcat mai bine decât aș fi sperat.
De când eram copil, acasă la mama, mi-am petrecut mare parte din timp la bucătărie. În mare parte pentru că restul casei era împânzit de păpuși, cărucioare, și alte jucării care le aparțineau surorilor mele. Da, eram singurul băiat din familie și-mi era destul de greu să-mi găsesc locul prin casă. Știți și voi ce înseamnă să fii singurul bărbat între femei. Așa că refugiul meu era la bucătărie. De cele mai multe ori o aveam pe mama, dar nu prea mă deranja pentru că ea era mai mereu ocupată cu treaba. Gătit, spălat vase, curățenie, de-astea de-ale ei. Însă, vrând-nevrând am observat câte ceva din ce făcea și încetul cu încetul mi s-a stârnit curiozitatea pentru gătit ca, mai apoi, să descopăr că bucătăria devenise locul meu preferat din casă.
O bucătărie mare are nevoie de multe accesorii
Și așa a rămas până astăzi. Drept dovadă, când am început construcția casei am dedicat o suprafață extrem de generoasă spațiului în care avea să fie noua mea bucătărie. Ce nu știam însă, era faptul că o bucătărie spațioasă solicită o grămadă de muncă atunci când trebuie să o utilezi. Am vrut un spațiu generos, în care fiecare obiect să aibă locul lui, iar acum stau și mă uit cum habar n-am cu ce să umplu toate spațiile, toate dulapurile și sertarele.
Țin minte de la mama că avea o grămadă de oale, tigăi, cratițe, farfurii, pahare, căni, 
cănicele, cănuțe (și cana mea de tablă pentru că n-aveam voie să beau din alea de porțelan), dar pe cuvând că nu știu unde găsea loc pentru toate. Nu mai punem vesela specială, aia pentru sărbători pe care nici acum, dupa aproape treizeci de ani nu știu de unde o scotea când avea nevoie de ea.
Ei bine, de data asta e treaba mea și trebuie să mă asigur că orice aș cumpăra pentru bucătărie voi ști de unde să iau atunci când voi avea nevoie. Planul e făcut. Pe hârtie arată bine. Dar înainte de asta, o cafea! Aah! Notă pentru mai târziu: „Cumpără o masă pentru bucătărie. Nu ai unde să-ți bei cafeaua și să fumezi.„
Gătești mult sau puțin, ai nevoie de tigăi
Om gospodar cum m-a învățat mama, îmi place să petrec mult timp la bucătărie, cum ziceam, dar nu doar cu cafeaua în față, ori uitându-mă la televizor. Gătesc! Încă de mic am învățat secretul bucătarului și nu există fel de mâncare pe care să nu știu să-l prepar. Bine, există, dar pentru alea trăiască rețetele din cărțile de bucate! În fine, orice om care gătește are nevoie de vase în care să pună chestiile pe care le gătește. Oale, tigăi, grill-uri, tigăi pentru prăjeală, wok, cratițe pentru cuptor, un bucătar are nevoie de toate! Chiar de mai multe! De la mama am învățat să-mi aleg cu cap ustensilele de bucătărie pentru că în primul rând eu o să mănânc din ce gătesc în ele. Și o tigaie de proastă calitate, nu poate face decât o mâncare proastă. Și nici n-o să țină mult. Așa că n-o să fac rabat la capitolul ăsta.
Gătesc foarte multe paste, iubesc bucătăria italiană. Deci trebuie să-mi fac un stoc serios de oale și tigăi. Văzusem nu demult pe un site niște oale din ceramică excepționale. Le vreau! Dar să nu spuneți nimănui c-am spus asta! Bărbații de obice tânjesc după aparatură electronică de ultimă generație, după televizoare cu ecran cât peretele și console de jocuri performante. (bine, nu spun că nu și eu; livingul meu arată ca o imensă sală de cinema/jocuri), dar de la o vreme omul trebuie să se ocupe și de chestii bucătărești. O să-mi cumpăr și tăvi pentru prăjituri. Nu mă prea pricep la dulciuri, dar toate se invață. Cărțile de bucate pentru asta sunt.
Orice bucătar are un set de cuțite personal, pe care nu-l 
scapă din mână și nu-l împrumută nimănui. Am văzut prin multe case suporturi faine în care oamenii își țin cuțitele și un asemenea suport pentru cuțitele mele noi trebuie să am și eu. Cuțitul bucătarului va sta la loc de cinste în bucătăria mea. O să-i fac o poliță separată, doar pentru el.
Tacâmuri și veselă festive
Ca băiat singur, mă gândesc că n-am nevoie de mai mult de 4 linguri, furculite,lingurite,cuțite de masă, 4 farfurii, castroane și mai departe, ce-o mai fi util, dar cu siguranță trebuie să iau și ceva festiv, pentru când primesc musafiri. Îmi aduc aminte cum la sărbători sau când veneau rude la noi în vizită, mama scotea setul „ăla bun” de farfurii din porțelan chinezesc, apoi tacâmurile alea frumoase pe care le lustruia jumătate de zi ca să arate impecabil și pregătea masa cu cel mai mare fast posibil. Cred că cele mai fițoase restaurante din lume ar fi fost invidioase pe mesele pe care le pregătea mama. Cu fețe de masă dichisite, cu oliviere spectaculoase, cu șervețele împachetate în forme de lebede, oh ce amintiri! Îmi voi lua și eu! Bine, pentru asta trebuie s-o conving să vină să mă ajute să le aleg, că nu prea mă pricep.
Și după ce o să fie completă bucătărioara mea, o să-mi chem toți prietenii, o să fac o petrecere stilată, o să gătesc pentru toți și apoi o să stăm cu toții la povești în jurul mesei din bucătărie și-o să bem cafele și-o să fumăm ca turcii. La naiba! Trebuie să cumpăr și-o masă pentru bucătărie!
Articol pentru proba a 3-a din SuperBlog 2018, probă sponsorizată de SomProduct.
Pingback:Proba 3. Transformă gătitul în pasiune în bucătăria ta de vis!