Mica schimbare care a intervenit în viața mea anul ăsta a venit cu multe semne de întrebare. Ce va fi? Cum va fi? Cum voi face? și multe altele. Însă, printre multele întrebări la care am găsit răspunsuri încetul cu încetul, nu s-a regăsit o întrebare esențială care nu și-a avut rostul până mai zilele trecute când cei de la meteo au anunțat temperaturi negative. „Cum naiba o să am grijă de fața mea iarna asta??” A venit ca o bilă de demolări. Până acum, în fiecare iarnă aveam consultant privat care mă ținea la curent cu toate noutățile în materie de îngrijirea feței și, cunoscându-mi pretențiile și sensibilitățile și posibilitățile financiare îmi recomanda produsele cele mai bune ca să mă asigur că trec prin iarnă cu bine. Acum, că m-am trezit fără consultant trebuie să caut singur.
Eu sunt și mai ciudățel așa la piele pe timp de iarnă. Cum dă frigul și vin vânturile alea de zici că te bate cineva peste față cu o mie de lame de bărbierit cum mi se transformă pielea în șmirghel. Și batâr de-ar fi de-ăla fin. Dar nuuu! Grunjos, tată! Zici că m-am dat cu scrub de zaț de cafea în combinație cu nisip, niscaiva pietre și ciment. Și l-am lăsat acolo, nu l-am spălat. Nu mai spun de buze care se umflă și se înroșesc de zici că stau toată ziua numai la pupat de moaște ori ceva de genul.
Dar n-o fi dracul atât de negru. Atâta timp m-a bătut la cap cu chestiile astea încât unele mi-au rămas întipărite în memorie și chiar și în obicei. Am fost atent și-am băgat la tărtăcuță pentru că așa sunt eu… prevăzător. M-am gândit, sincer, de câteva ori că dacă rămân în pană de ajutor trebuie să știu să mă descurc și singur. Și aici trebuie să-i dau măcar puțin credit. A fost o profă bună. Cumva. Spun cumva pentru că de fiecare dată când îmi cumpăra mie produse pentru îngrijire pentru mine, arunca în coș cel puțin de două ori mai multe pentru ea. Și, bineînțeles, de plătit le plătea doar cardul meu. Pentru că, nu-i așa… banii mei sunt banii mei, banii lui sunt banii noștri.
Primul pas: am luat la control dulapul pe care mi l-a lăsat gol și-am studiat fiecare produs. Bine… fiecare ambalaj pentru că produsele nu mai erau de mult. O grămadă de chestii din gama Gerovital Plant. Apă micelară, anticearcăne, CC cream, creme antirid… mai bine de trei sferturi din ce-am găsit în dulap nici măcar nu-mi sună cunoscut după 
denumire, dar mi-a atras atenția borcănelul de cremă hidratantă. E una din ultimele chestii cumpărate și țin minte că îmi spunea cu mândrie cât este de bună, că este produsă din ingrediente naturale și ceva legat de stimularea consumului de oxigen la nivel celular, nu mai țin minte exact ce. Eu o vedeam că citea de pe cutie, dar o lăsam să creadă că n-am observat și-am lăudat-o că știe atât de multe chestii. Ba chiar am încurajat-o să-mi dea mai multe detalii. Și bine am făcut pentru că așa am aflat că minunea aia de cremă curăță, hidratează și oxigenează tenul. Astfel de informații îmi sunt utile acum, când m-am trezit în toiul iernii că nu știu cum să mă protejez. Mă refer la ten, măgarilor! Rușine! Mă gândesc că dacă e bună pentru tenul ei, o fi bună și pentru mine. Dacă stau să-mi amintesc bine, parcă spunea ceva-ceva că aș putea s-o folosesc și eu fără probleme. Îmi amintesc vag că citea de pe cutie spunea că diminuează reacțiile alergice… Nu, nu asta! Adică și asta, dar pe asta n-am băgat-o în seamă pentru că eu n-am treabă cu alergiile… Când îmi amintesc exact ce-mi mai spunea despre crema asta revin și vă spun.
Oricum, din sfaturile pe care mi le dădea în fiecare iarnă țin minte foarte bine că-mi spunea de fiecare dată că trebuie să-mi păstrez tenul cât mai hidratat dacă vreau să nu am din nou probleme. Și mă bătea la cap să-mi cumpăr un strugurel ca să-mi hidratez și buzele. Dar asta mi s-a părut prea „girly” așa că i-am retezat-o repede. Am zis de fiecare dată și-o spun și acum: singura șansă ca strugurelul să ajungă pe buzele mele este ca treaba aia să se transfere pe ele de pe buzele unei femei. Hmmm… ce idee! Ce-ar fi dacă aș și face așa? Adică să-mi fac gagică nouă, să-i fac cadou un strugurel cu aromă de vișine (Ce vreți bă? Îmi place gustul de vișine!) și s-o pup cu foc de fiecare dată când se dă cu el! Și sper să se dea des!
Până una-alta, o să trebuiască să-mi comand o cutie nouă din crema aia hidratantă pentru că ea n-a lăsat nimic în ea. La început am crezut că mi-a lăsat ambalajele alea goale acolo doar ca să mă oftice, dar bag de seamă că s-a gândit cumva că n-o să știu ce să fac și ce să cumpăr și-a zis să-mi vină în ajutor cumva. Ciudat. Și dacă tot îmi comand crema, cred că o să-mi iau și câte ceva pentru barbă pentru că și eu am cam rămas fără. Și, în plus… nu vreau să se sperie curierul acum când o să vadă că-mi bate în ușă cu un colețel de buzunar când el era obișnuit să-mi aducă unele de ziceai că-mi trimiteau rudele din Italia pachet…
Articol pentru proba nr 25 din SuperBlog 2019, probă sponsorizată de
Farmec
Pingback:Proba 25. Invocă puterea naturii