Ce face omul proaspăt mutat în oraș nou, la job nou? Se integrează, bineînțeles. Aveam două luni de când acceptasem oferta de job în București. În afară de câțiva dintre colegii de la birou nu cunoșteam pe nimeni. Bine, e mult spus „cunoșteam„. Eram practic la nivelul la care trecusem de la „Bună ziua” la ” Bună!” și ne spuneam pe nume (din maxim a treia încercare). În fine, astea-s detalii. Ziceam că mă integram în grup. Și cum poți să te integrezi într-un grup decât participând la petrecerile organizate de grup.
Una dintre petrecerile astea a fost pentru Halloween. Trebuie să recunosc, nu am celebrat niciodată sărbătoarea asta când eram acasă la mine. Nu mi-a plăcut. Dar am zis că n-ar fi indicat să refuz invitația colegilor, mai ales că îmi doream cu ardoare să devin cât mai repede parte din echipă. Așa că am acceptat.
Petrecerea era acasă la Petre, șeful departamentului meu. (Da, știu! Unde-i Petre, Petre, Petre, Petreeee-cerea! 🙂 ) O vilă frumoasă din nordul Bucureștiului ne aștepta frumos împodobită, gata de distracție. Pânze de păianjen pe la colțurile ușilor, dovleci sculptați transformați în lampadare, sperietori, schelete și toate nebuniile din filmele americane se găseau prin toată casa.
Cu toate astea, cel mai mult m-a impresionat bucătăria lui Petre. O bucătărie cum visez de când eram copil. Mare, spațioasă și utilată cu tot ce vrei și ce nu vrei. Omul, e clar, este fan electrocasnice Franke. Cuptor, plită, microunde, frigider, hotă, până și chiuveta era de la Franke. Fragranite! Am sperat că o să-mi pun și eu în bucătăria mea o chiuvetă din fragranite, dar n-am mai apucat. M-au chemat la Bucuresti fix când hotărâsem să-mi renovez apartamentul. În fine, revenim. Când am văzut ce bijuterie de bucătărie am găsit acasă la Petre, l-am tras deoparte și l-am întrebat cine gătește pentru petrecere. Zice: Cine să gătească? Nimeni! Am comandat niște pizza, avem bere, vin, brânzeturi și aia e! Suntem aici pentru distracție, nu pentru mâncare.
Zic: Nu se poate! Păi ce petrecere e asta fără mâncare? Fără niște fursecuri în formă de cap de mort, fără niște cartofi copți umpluți cu carne și înveliți ca niște mumii? Ce-i petrecerea de Halloween fără o plăcintă de dovleac? Așa că-i propun să mă lase să pun la punct măcar trei-patru preparate ca să ducem petrecerea la un alt nivel. A acceptat din prima, fără prea mult efort din partea mea așa că, spre bucuria mea, pentru mine petrecerea s-a mutat la bucătărie printre tigăi, lângă frumosul cuptor Franke.
După ce a venit curierul și a adus produsele alimentare lipsă pe care le comandasem m-am pus pe treabă. Câteva minute și aluatul pentru biscuiți era aproape gata. Întins, tăiat cu măiestrie în forme de dovleci, cranii, pălării de vrăjitoare, pisici și alte năzdrăvănii și aruncat la cuptor. La fel de repede, cu dexteritatea unui chef de emisiune culinară am pregătit glazurile în toate culorile posibile ca să decorez cât mai înspăimântător biscuiții. Ce bine e să ai o plită care să fie atât de puternică încât să reducă semnificativ timpul de gătire. Dacă vă interesează și pe voi să cumpărați una, o găsiți aici: https://www.frankemagazinonline.ro/plita-inductie-franke-maris-fma-654-i-f-bk.html. Cu o asemenea plită în bucătărie obiceiurile de gătit vi se vor schimba negreșit.
Și acum că am terminat momentul publicitar, să ne întoarcem la petrecerea mea din bucătărie. Eram în elementul meu, se știe. Nu doar Petre era fan Franke. Știți că și pe mine m-a pasionat întotdeauna și că i-am mai lăudat pe ici pe colo când am avut ocazia. După crocanții biscuiți spooky și feliile de dovleac coapte în cuptor m-am gândit să le fac și ceva sărat. Văzusem pe undeva o fotografie cu niște cartofi tăiați pe jumătate, scobiți, umpluți cu carne tocată și înveliți în fâșii de cașcaval ca să arate întocmai ca niște mumii. În loc de ochi niște felii de măsline și aia e! Treabă de jumătate de oră! Mai mult a fost deranjul din bucătărie, decât munca propriuzisă. Și pentru că printre noi se aflau și vegani, am făcut și câțiva umpluți cu legume trase la tigaie în sos caramelizat și înveliți în cașcavaș vegetal. Că-ș și ei de-ai noștri.
Toată lumea a mâncat, a băut, s-a distrat, mâncarea mea a fost vedetă, dar eu n-am reușit să-mi culeg laurii pentru că imediat ce-am scos ultima tavă de cartofi din cuptor i-am zis lui Petre că mă întind puțin într-unul din dormitoarele lui. Doar cinci minute cât să mă odihnesc. Și m-am odihnit până dimineață la șapte când ultimul musafir ieșea pe ușă. N-am apucat să-mi gust creațiile, n-am apucat nici măcar să văd cum le-au plăcut petrecăreților, dar cred că le-au plăcut enorm pentru că începând de lunea următoare colegii m-au primit în firmă ca într-o familie. N-am mai fost colegul nou. Am devenit unul de-al lor.
Articol pentru proba nr 8 din Superblog 2021, probă sponsorizată de
Pingback:Proba 8. Halloween… în stil Franke