Când stai într-o casă proiectată prost, nu prea sunt lucruri pe care le poți face pentru a-i îmbunătăți aspectul. Formatul nu ajută și pace. Asta se întâmplă și la casa în care stau eu acum. Proiectantul a gândit-o cu partea aia în care nu bate soarele niciodată și uite-așa m-am trezit într-o casă care are un living de opt metri lungime și o lățime de vreo trei și jumate. Dacă unii se laudă că merg mult cu CFR-ul, eu mă pot „lăuda” că locuiesc în CFR. Ăsta-i sentimentul atunci când intru în livingul meu. Că sunt într-un vagon de tren. Lung cânt încape și ingust de aproape atingi cu buricele degetelor pereții dacă-ți întinzi „aripile” îm mijlocul încăperii.
De-a lungul timpului am tot încercat variante, am mutat și-am învârtit mobila pe toți pereții doar-doar oi reuși să creez un spațiu care să dea măcar impresia de lărgime. Singurul rezultat notabil a fost o investiție în parchet nou, că cel vechi făcuse șanțuri la cât am hârșâit mobila pe el. În rest, același bou-vagon cu aspect total dezagreabil.
Până într-o zi când mi-a venit geniala idee. Dacă nu puteam să creez impresia de living mai larg, sau cel puțin mai scurt, să împart spațiul în două zone diferite după moda occidentală. O zonă pentru living, în care să-mi pun televizorul, biblioteca, măsuța fantezie și canapaua și, pe partea cealaltă o zonă de dining. Prima parte am rezolvat-o repede. Am luat toată mobila și-am îngrămădit-o pe jumătate de living, televizorul l-am așezat frumos pe perete și canapeaua în mijlocul camerei cu fața spre televizor, normal. Practic, spatele canapelei era delimitarea dintre zona de living și cea de dining.
Pentru că era, totuși, o zonă open space, am vrut să aleg pentru dining un mobilier care să se potrivească profilului de living. Așa că m-am orientat spre o masă frumoasă de șase persoane. O masă de living modernă, din sticlă, în ton cu restul încăperii care accentuează tema livingului puternic tehnologizat.
Mai greu cu găsirea unor scaune care să vină în armonie cu masa. Prea mari, prea mici, prea urâte, prea de bucătărie, prea simple. Voiam să pun accentul pe confort. Voiam ca oamenii să poată sta în jurul mesei și să privească la televizorul din living fără să amorțească pe scaune. Dar voiam și ca scaunele să se integreze în peisajul în centrul căruia era frumoasa masă. După lungi căutări am descoperit un set de scaune de living frumos desenate, tapitate cu piele ecologică. Parcă fuseseră gândite special pentru masa mea. Urmăreau cumva liniile și curburile mesei și se potriveau perfect. Erau Yangul mesei în același timp în care masa era Yinul scaunelor. Peisajul era aproape complet. Câteva piese de mobilier auxiliare pe ici pe colo, un covor simpatic sub masă și unul geamăn în fața canapelei pentru a da un sentiment de „cosyness” specific oricărei locuințe și livingul meu era transformat complet. Mă uitam la el și nu-mi venea să cred că am reușit să-i schimb aspectul de bou-vagon și i-am dat o imagine perfectă. Nu-mi mai părea atât de lung, iar lățimea părea exact cât trebuia.
Niciodată nu m-am gândit că poți corecta greșelile de proiectare a unei case doar găsind soluțiile optime de mobilare. Cine-ar fi spus că un set de masă cu scaune modern ar putea anula defectele unui living desenat cu mâna stângă?
Articol pentru proba nr 9 din Spring Super Blog 2019, probă sponsorizată de
SomProduct.
Pingback:Proba 9. Schimbări mici cu efecte mari pentru locuința ta!