În 2012 am reușit de m-am mutat în casă nouă. Știți cu toții cum este atunci când faci un credit să te muți în sfârșit în casa ta. Bătăi de cap, căutări, nervi, vizite peste vizite, vânzători de tot felul care-ți prezintă casele cât mai frumos în speranța că n-o să vezi defectele și-o să cumperi de la ei, cunoașteți. Ei bine, prin toate astea am trecut și eu când mi-am cumpărat căsuța în care stau acum. Cu greu am găsit ceva care să se încadreze în bugetul pe care mi-l aprobase banca și asta a însemnat că trebuia să fac o grămadă de compromisuri. Nu 4 camere, ci 3; nu grădină mare, ci câțiva metri de jur-împrejur; nu tu finisaje premium, ci ieftineală; nu tu aia, nu tu cealaltă…
Am zis că o să pot trăi și așa. Grădină mare nu îmi trebuie că-s tânăr și nu pun zarzavat, sunt neînsurat, deci n-am nevoie de atâtea camere și cu finisajele interioare, oricum aveam de gând să refac tot ce era în casă de la zero, așa că am tăcut și-am înghițit. După ce m-am mutat în casă am început să simt efectele. Călduri insuportabile pe timp de vară, temperaturi alarmant de mici iarna și tot așa.
Investițiile au început să apară. Aer condiționat ca să rezolv problema căldurii pe timp de vară, centrală nouă, cu condensare, după cum cere legea și alte chestii mărunte pe ici pe colo. Deși confortul casei a sporit considerabil, se cunoștea de la o poștă că ceva nu merge bine. Facturile erau imense și la electricitate și la gaz, aerul condiționat trebuia ținut pornit aproape non-stop ca să am un oarece confort iar iarna mă trezeam la ore extrem de matinale cu 18-19 grade în casă. Oricât aș fi umblat la termostat, la nici 2 ore după ce se oprea centrala, temperatura scădea cu viteză, lucru care m-a determinat să renunț la programarea centralei și s-o las setată în permanență pe 25 de grade. Însă, operațiunea asta ardea la buzunar și ardea grav! La final de sezon rece, când trăgeam linia, aveam facturi la gaze de peste 3000-4000 de lei. Trebuia să fac ceva și trebuia s-o fac urgent pentru că în stilul ăsta nu înaintam deloc, ba chiar mă adânceam în datorii. În loc să folosesc puținii bani pe care-i aveam strânși pentru investiții în casă, eu acopeream facturile cosmice cu ei. Unde mai pui că și din punct de vedere social o duceam din ce în ce mai prost. E jenant să-ți inviți prietenii la tine și să-i vezi că-și iau de acasă un pulovăr în plus „just in case” și-l îmbracă imediat ce ți-au călcat pragul.
Pe oricine întrebam, primeam același răspuns: în primul rând trebuia să încep urgent un proces de reabilitare termică. Casa mea nu fusese construită cum trebuie și pierdea temperatura peste tot. În al doilea rând, mi s-a recomandat să învestesc în transformarea casei din punct de vedere al consumului energetic. Atât electric cât și caloric. Zis și făcut. Am început să caut prin vastul internet o firmă care să mă ajute cu reabilitarea termică. Așa am dat peste cei de la Enermed, o firmă care oferă servicii de audit energetic, certificate energetice și termoviziune la un nivel profesionist. Am luat legătura cu ei, le-am povestit probleme cu care mă confrunt și mi-au explicat amănunțit ce era de făcut. În primul rând, mi-au recomandat un audit energetic pentru a stabili cu exactitate ce am de făcut. Auditul energetic presupune o verificare amănunțită a casei prin care se pot identifica toate probleme cu care se confruntă un imobil.
De la verificarea performanței la exterior prin termoviziune, pentru a vedea care este gradul de pierdere a energiei calorice, până la verificarea sistemului tehnic al casei care presupunea verificarea la interior a tuturor factorilor consumatori de energie (sistem electric, iluminat, încălzire, răcire etc.) auditul energetic scoate la iveală toate deficiențele unui imobil. Scopul nu este doar acela de a găsi problemele ci și de a oferi soluțiile corecte pentru optimizarea performanțelor energetice.
După vizita auditorului energetic la sfârșitul lunii ianuarie, am rămas cu o listă de măsuri pe care trebuia să le iau, în urma cărora casa mea ar fi trebuit să devină foarte performantă din punct de vedere energetic. Îmi doream ca la sfârșitul lucrărilor de reabilitare să-i chem din nou pe oameni și, în urma vizitei lor să primesc un certificat energetic încadrat într-o clasă cât mai apropiată de Clasa A.
M-am apucat de treabă cu foarte mult drag, imediat. Lucrurile carea puteau fi schimbate încă din sezonul rece, au fost schimbate. În primul rând, am redus consumul de energie electrică. Primul punct pe ordinea de zi: schimbarea frigiderului. Da, frigiderul ăla care merge de 25 de ani și l-ai primit în dar de la părinți care consumă 400 de kW/an, dar pe care „nu-l schimb, că mai merge săracul și merge bine” și-a găsit sfârșitul la firma de reciclare. În locul lui a venit un frigider nou-nouț care nu consuma nici măcar 200 de kW/an. Următoarea mutare a fost să-mi instalez senzori de prezență pentru becul de pe casa scării unde mereu uitam lumina aprinsă și afară, la ușă. N-avea rost să las becul aprins toată noaptea. Nu era în program, dar dacă tot eram la capitolul „NOU”, vechile televizoare LCD au fost schimbate cu altele noi, LED-TV care, împreună consumau jumătate din cât consuma televizorul din living. Ultimul lucru din ediția de iarnă a modificărilor energetice a fost achiziționarea unui termostat nou pe care l-am conectat la rețeaua WI-FI a casei și pe care-l controlam cu ușurință de pe telefonul mobil. Așa puteam verifica foarte ușor temperatura din locuință oriunde mă aflam și puteam opri sau porni centrala după bunul plac atunci când eram plecat.
Odată cu venirea primăverii am deschis oficial șantierul la exterior. În primul rând am schimbat toate geamurile de jur-împrejur. Când faci o casă „la buget„, nu ai cum să pui geamuri de calitate. Așa că le-am dat jos și le-am înlocuit cu altele performante și, normal, pe placul meu. Am trecut apoi la treaba cea mai urâtă. Sau, aproaie cea mai urâtă. Am dat jos de pe casă izolația veche și am înlocuit-o cu una performantă, care ar fi trebuit să nu mai permită schimbul de temperatură atât de ușor cum se întâmpla. În ultimă fază, am adăugat și sub acoperiș un sistem de izolare pentru că nu exista deloc și lucrul ăsta se cunoștea perfect în orice anotimp. Vara era mult mai cald la etaj, iarna se răcea mult mai repede. Acum, cu noua izolație, ar trebui să nu mai am probleme.
Nu vreau să vă spun la ce sumă am ajuns cu investițiile, dar vă spun că merită. Anul ăsta a fost primul an în care pot spune că am trăit civilizat în casa mea. Sumele de pe facturi au scăzut drastic, astă vară pot spune că am avut parte de foarte multă răcoare în zilele toride, cu cheltuieli minime și acum aștept iarna cea geroasă ca să-i spun că nu-mi mai este frică de ea și că, de data asta n-o să-mi mai scoată toți banii din buzunar. Ba chiar o să fac o aroganță și, din banii care-o să-mi rămână la sfârșitul iernii, ăia pe care-ar fi trebuit să-i dau până acum la căldură, o să fac o vacanță-n Turcia. Doar așa! Că pot!
Și ca să fie treaba completă, mă gândesc foarte serios să investesc și într-un sistem de panouri fotovoltaice ca să-mi reduc și mai tare consumul de energie electrică. De ce să nu? Nu?
Articol pentru Super Blog 2017
Pingback:Proba 12. Energia casei tale