Le-am auzit, am râs la ele, ba chiar le-am și spus mai departe prietenilor la un pahar de bere sau colegilor în pauza de masă. Bancurile cu și despre „sunt gata în 5 minute” apasă greu pe umerii femeilor din zilele noastre. Toată lumea știe cât adevăr stă ascuns în toate acele glume, cât de frecvent se întâlnește situația aceasta în rândul cuplurilor, dar nimeni nu s-a gândit niciodată că există cupluri în care „sunt gata în 5 minute” este replica lui, a bărbatului.
Ei bine, noi suntem unul din cuplurile alea. Nu e zi în care să ieșim în oraș în care eu să reușesc să fiu gata înaintea ei. Și toate astea se întâmpla doar din cauza ei! Da, da! Ați auzit bine! Toată vina e la ea! Înainte să ne cunoaștem eram altfel. Mă sunau băieții la fără un sfert să mă cheme la o bere și… la fix aveam deja prima halbă terminată. Mă trezeam să plec la serviciu cu maxim jumătate de oră mai devreme, timp care-mi era suficient pentru spălat, schimbat, băut cafea, două țigări și-un sendviș în viteză. De când sunt cu ea, mă trezesc de la 5 ca să ies din casă la 6:30.
Vă întrebați, probabil, pe bună dreptate, de unde schimbarea asta atât de mare. V-am zis mai devreme că e vina ei, nu? Și-acum să vă și explic de ce e vina ei. Când eram tânăr burlac, garderoba mea consta în maxim 10 articole vestimentare (nu includ aici chiloțăraia, că acolo-i altă discuție). O pereche de blugi, două bluze cu mânecă lungă, 3 tricouri, un hanorac și o gecuță erau cam toate hainele mele. Niciodată nu aveam mai multe și pe toate le utilizam până se rupeau. Doar atunci, cu greu, le înlocuiam cu altceva. Și nu pentru că n-aș fi avut bani. Nu mi-au lipsit niciodată banii. Însă, aspectul îmbrăcămintei era mereu pe un plan secund, dacă nu chiar terț sau și mai rău pentru mine. Jocuri PC, console, electronice de ultimă generație, telefoane de top, vacanțe scumpe, mâncare bună, toate astea aveau prioritate în fața hainelor până s-o cunosc pe duduia.
Toate astea s-au schimbat când am început să ies cu ea. Primul lucru pe care mi l-a spus când ne-am cunoscut a fost că ar trebui să acord mai multă atenție hainelor de pe mine dacă vreau ca fetele să mă placă. Cu toate astea, ea m-a plăcut și fără haine. Funny, nu? Nu după mult timp, subiectul hainelor a devenit și principalul motiv pentru neînțelegeri. Ea nu era mulțumită de cum mă îmbrăcam la evenimente, eu o repezeam, ea se supăra și tot așa. La un moment dat a început să întoarcă ochii după alți băieți pe stradă. „Uite ce bine-i stă jacheta tipului ăla!”; „Uite ce fain se așează blugii pe fundul băiatului de acolo!”; „Uite ce pantofi frumoși are băiatul de pe banca de lângă copac„… și exemplele pot continua. A observat că lucrul ăsta a început să mă cam enerveze și, în loc să înceteze, a continuat și mai insistent până în momentul în care, plin de nervi m-am decis să-mi cumpăr singur o ținută nouă. Blugi, cămașă, bluză, tricou, o curea, pantofi… toate noi, frumoase, alese cu mare grijă. Mare greșeală. Se pare că treaba asta cu asortatul îmbrăcămintei și cu potriveala nu-i pentru orice amator. Am reușit să-i stârnesc o criză de râs care a culminat cu un: „Nu ești pregătit pentru modă, mototolule! Dar apreciez că ai înțeles mesajul și că încerci să schimbi ceva.„
Imediat m-a băgat într-o sesiune intensivă de educație fahion. Pentru început, m-a însoțit pe la magazine și-mi alegea ea hainele. Trebuia să am încredere că tot ce-mi alegea ea se potrivea fizicului meu. Mai târziu a urmat testarea. Ea-mi alegea un articol pe care eu trebuia să-l asortez cu altele 2. Îmi arăta o pereche de pantofi de damă și mă punea să caut și să găsesc pantofi pentru mine care să se asorteze(vă dați seama că la sfârșit ea își cumpăra pantofii ăia… eu, poate nu). Greu la început, dar la final m-a transformat într-un adevărat expert în arta „cumpărăturilor de fashion”. Încetul cu încetul a început să mă prindă microbul, am început să plec singur la cumpărături, bașca am început să calc în magazine chiar și atunci când nu era programat. Devenise extrem de plăcut să aleg hainele care să se potrivească cel mai bine. Am ajuns la nivelul ăla că mă uitam la o pereche de pantofi pentru bărbați și în mintea mea deja proiectam cel puțin 6-7 posibilităti de a-i asorta cu pantaloni, bluze, geci sau chiar cu ceasul de la mână. 
M-a transformat complet. Garderoba mea acum nu mai e formată din doar câteva articole. Acum am nevoie de un al doilea șifonier în care să-mi bag noile haine comandate la sesiunea de black friday. Colegii și prietenii au început să spună bancurile despre „sunt gata în 5 minute”, dar nu cu femei, ci cu mine. Cum de ce? A, nu v-am spus ce fac acum… acum sunt în dormitorul meu. Duduia e plecată în delegație la Paris iar eu m-am gândit să profit de câteva zile libere și să recuperez cu băieții. Așa că ne-am dat întâlnire la meci. E mare derby azi. Ăștia au ajuns la mine cu 3 ore mai devreme ca să bem și noi o bere împreună înainte de meci și ca să-mi aducă noutățile în materie de jocuri RPG (da, de când mi-am găsit pasiunea în modă, am uitat de jocurile pe PC și am rămas în urmă cu ele). Așa, ziceam că sunt în dormitorul meu, probez a șaptea bluză pe care nu reușesc s-o asortez cu pantalonii pe care a trebuit să-i schimb de 5 ori pentru că nicio pereche nu se potriveau cu pantofii sport. De cât timp fac chestia asta? Am acuși o oră de când răscolesc printre haine și nu reușesc să mă hotărăsc. Ce fac băieții dincolo în timp ce eu îmi caut hainele potrivite? Beau bere, joacă noul joc pe care mi l-au adus, chicotesc pe sub mustăți și strigă la mine: „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?!„
Pentru Superblog 2017
Pingback:Proba 25. „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?”