Îl bat de-l sting pe Volodia! Nu, că de data asta a făcut-o groasă rău! Să vă spun ce dubioșenie a comis nătângul de prietenul meu imaginar: Zilele trecute m-am jucat cu telefonul mobil și m-am filmat în timp ce puneam de-o „gustare” la prânz. Mi se făcu puțin fomiță și am zis să arunc la fiert într-o tigaie niște spaghete și să le împrietenesc cu niscaiva chiftele din carne de pui pe care le aveam în frigider. Și ca prietenia lor să fie pe viață, am legat-o cu un sos de roșii cu ceapă, morcov și kapia sub înalt patronaj de busuioc.
Și cum ziceam, m-am apucat eu să mă filmez acolo, crezându-mă mare vlogger de-ăla de fomiști. Găsisem pe internet o firmă care vinde chestii de la producători micuți, fermieri români care-și doresc să ofere clienților calitate excepțională. O băcănie care le aduce clienților la ușă carne de la țară, dar și fructe proaspete din grădinile țăranilor; sosuri făcute din ingrediente naturale, dar și băuturi, alcoolice și nealcoolice. Am stat, m-am gândit, m-am sucit și pentru că Băcănia Tei livrează momentan produse proaspete numai în București și Ilfov (și pentru că sunt mort după orice înseamnă paste), am decis să dau și eu o șansă unei porții de spaghete făcute în cel mai natural mod cu putință după o rețetă italiană (de la mama lor cum ar veni).
Nu mă întrerupeți, imediat vă spun ce-a făcut zevzecul de Volodia. Acum vorbesc despre mâncare. Luați un șervețel și așteptați să termin. (Cum adică ce să faceți cu șervețelul? Să vă ștergeți „poftele” de la gură când vă povestesc despre pastele mele). Așa… am comandat o caserolă de spaghete. Lângă ele am pus pe comandă, pentru împăcare cu toată lumea și două borcane magice. Unul conținea un sos de roșii cu ceapă, morcovi, ardei kapia și busuioc iar celălalt, hribi. Nu-s un mare fan al ciupercilor, de niciun fel, dar denumirea celor pe care tocmai le comandasem, mi-a stârnit interesul. Cum să nu încerci niște hribi irezistibili în smântânică? Cum?
Mai comandasem eu și o nebunie de sirop de soc natural. Dar cum uneori sunt mai zevzec decât al meu Volodia, imediat ce-am scos sticla din pachet am făcut-o să-i aplice un sărut senzual colțului mesei și uite-așa am pierdut aproape toată licoarea.
Bun, ziceam că am comandat și am primit o cutie plină cu bunătăți de la Băcănia Tei. Ce nu v-am spus este cât de încântat am fost să citesc pe etichetele sosurilor că sunt făcute aici, la doi pași de mine, lângă Iași. Va zic acum: FOARTE ÎNCÂNTAT! Mai ales că am remarcat proveniența lor după ce am decretat că îmi plac la nebunie!
Așa… acum înapoi la poveste. M-am trezit zilele trecute că îmi era cam fomiță, așa că m-am gândit că era momentul prielnic să testez bunătățile pe care mi le comandasem. Am aruncat spaghete în apă la fiert iar într-o tigaie am pus la fiert sosul de roșii cu busuioc și-am aruncat înăuntru doar cât să se încălzească și să se murdărească de sos câteva chiftele de pui pe care le aveam pentru alte planuri. Dar planurile se pot schimba. 🙂
După ce au fiert exact atâta cât am vrut eu să fiarbă, am zvârlit în grabă spaghetele peste sosul care între timp devenise sos de roșii și busuioc cu chiftele de pui și după două-trei minute de tango fierbinte în tigaie am scos la relaxare într-o farfurie minunăție de porție de spaghete cu chiftele, Lady and the tramp style.
Eh, cum ziceam… tot timpul ăsta eu am filmat joaca asta de-a vloggerul de haleală. Și a fost doar o joacă, pe bune! N-aveam de gând să ajungă public toată nebunia mea. Și acum ajungem la prostia lui Volodia. Mă trezesc a doua zi după ce-am gătit spaghetele cu chifteluțe de pui că șugubățul meu s-a apucat să ia filmarea și s-o pună pe net. Că cică să mă facă vedetă, să mă propulseze în lumea food bloggerilor și alte de-astea. Auzi la el. Eu, food blogger/vlogger sau ce-o mai fi. În loc să mă bucur și eu ca omul de mâncarea mea, să le spun altora cum s-o facă… Uite de asta zic că-l bat pe nătărău. Dar dacă tot a făcut-o, acum hai să vă arăt și vouă boacăna zevzecului. Să-mi spuneți voi ce merită după o asemenea ispravă…
A, să nu uit. În caz că vă întrebați ce-am gătit cu borcanul de hribi în smântânică, răspunsul este: nimic. Am scos o felie de pâine și-am dat-o pe stilul românesc. Bunătăți pe pâine.
Articol asezonat cu grijă pentru proba nr 17 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de
Băcănia Tei
Yumy! Ce poftā de spaghetti am. Si sosul cu smântânicâ arată delicios așa „pe stil românesc”.
Chiar a fost delicios! Ma duc sa-mi mai iau! Mai ales ca magazinul in care se gasesc, e fix la 5 pasi de al meu :)))
Pingback:Proba 17. O masă bună de la fermierii români