„Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut… ” Așa începe una din cele mai frumoase poezii scrise de Eminescu. Puțini cunosc faptul că plopii fără soț există și că pot fi vizitați în fiecare zi. Mulți nu știu că probabil au trecut pe lângă ei venind la Iași dinspre Vaslui. Este ușor să-i ratezi. Din păcate, în ultimii ani nu s-au făcut prea multe pentru scoaterea în valoare a edificiului. Dacă nu-ți îndrepți privirea spre ei în momentul în care treci și nu observi micuțul bust al lui Eminescu străjuindu-i, zici c-ai trecut pe lângă un pâlc de copaci neînsemnați.
Ca oameni avem obligația morală de a nu lăsa istoria să piară. Avem obligația de a spune poveștile mai departe și de a păstra vie orice valoare fie ea culturală, arhitectonică, morală sau cum ar fi ea pentru generațiile ce urmează. Și bineînțeles, dacă ne stă în putere, să face tot posibilul să încercăm să o scoatem în evidență astfel pentru ca un număr cât mai mare de oameni să o cunoască și să se bucure de ea.
O astfel de valoare sunt și Plopii fără soț din Iași, care ar trebui să se bucure de o mai mare promovare. Dar înainte de promovare, zona trebuie să se bucure de o reconstrucție, o reamenajare pentru ca locul să poată fi observat de la distanță și pentru ca oamenii care-l vizitează să se simtă conectați cu farmecul și povestea din spatele plopilor.
Și dacă de partea de promovare trebuie să se ocupe anumite autorități, pentru partea estetică a locului este nevoie de specialiști, arhitecți, peisagiști, oameni cu viziune, oameni pasionați care să pună în valoare mult îndrăgitul loc. Pentru așa ceva ai nevoie de un birou de arhitectură care știe să ducă treaba asta la nivel de artă. Niște oameni care dintr-o privire să știe cum să pună în valoare un loc de anvergura Plopilor fără soț ca să îi dea o față atractivă pentru turiști, dar în același timp să cinstească memoria omului de care se leagă acești copaci bătrâni. Nu sunt specialist, n-am proiectat niciodată nici măcar o căsuță de păpuși sau un leagăn, sau o colibă în spatele blocului. Dar dacă ar fi în puterea mea, aș redesena în primul rând aleile care înconjoară plopii. Nu știu dacă ați trecut vreodată pe acolo, dar copacii ăia sunt, pur și simplu înconjurați de-o alee betonată la pătrat și-atât. Două-trei bănci pe ici pe colo și nimic mai mult. Cum spuneam, dacă n-ar fi acel bust în fața lor, ai jura că-s niște plopi oarecare, uitați de lume la o margine de drum.
Partea dureroasă este că, având o vârstă destul de înaintată, copacii au început să simtă
apăsarea vremii și din cauza asta unii au fost tăiați. Din păcate, pe termen lung, dacă nu se intervine cumva, din Plopii fără soț nu va mai rămâne decât locul și niște buturugi ieșind din pământ. Niște buturugi fără soț. Și nu sunt sigur că vor mai avea același farmec, aceeași magie pe care-o au acum sau pe care-au avut-o acum o sută treizeci de ani.
Totuși, până să se întâmple asta mai e mult și trebuie să ne gândim cum am putea înfrumuseța acest loc plin de romantism și de istorie literară. Eu, de exemplu, aș rotunji aleea care înconjoară plopii. I-aș da un aer elegant, aș pava-o cu dale din marmură ori cu un mozaic frumos. Probabil niște teme din operele lui Eminescu. Cătălina, Luceafărul, scene din Scrisoarea a III-a, ori niște ramuri printre care se ascund Somnoroase păsărele.
Un lucru pe care ar trebui să-l ia în calcul oricine ar accepta un asemenea proiect ar fi liniștea pe care obișnuiau să o ofere pe vremea lui Eminescu plopii. Cum vremurile s-au schimbat și acest colț de rai s-a înconjurat de civilizație, de case, de restaurante și străzi aglomerate, singurul mod în care s-a putea reda locului intimitatea de odinioară ar fi împrejmuirea lui. Un zid destul de înalt cât să te ferească de privirile curioșilor de pe stradă, care să aibă și utilitate de izolator fonic ar putea aduce un plus de valoare, atâta timp cât este gândit în așa fel încât să nu ascundă ceea ce se găsește interior. De exemplu, pe zidul exterior paralel cu strada aș vedea o serie de print-uri cu poeziile lui Eminescu, selecții din cele mai frumoase versuri pe care le-a scris el, portrete, schițe sau imagini reprezentative pentru opera lui.
Cu câțiva ani în urmă văzusem pe undeva prin oraș un element decorativ care reprezenta un text. Frumos colorat, așezat pe marginea drumului și foarte interesant. Oamenii se opreau lângă el, îl admirau, îl citeau iar unii chiar se fotografiau langa el. Astfel de texte aș vedea și în spațiul plopilor fără soț, așezate de-a lungul aleii, citând unele din cele mai marcante versuri din operele lui Eminescu. Imaginați-vă plimbându-vă printre copaci, visând că sunteți înapoi în timp, la 1880, iar la dreapta voastră, de-a lungul aleii care mărginește micul pâlc de plopi vedeți un text din gips sau beton, înalt de-un stat care spune: „Mai am un singur dor: în liniștea serii… ” Ce poate fi mai frumos?
Fiind din Iași de multe ori m-am întrebat cam care ar putea fi acel „geamul tău ce strălucea” la care Eminescu spunea că privea atât de des. Mânat de aceste gânduri mi-e foarte ușor să-mi imaginez cum ar fi arătat casa la al cărui geam ce strălucea, privea poetul nostru. Nu știu dacă ar fi posibil, dar dacă s-ar putea, aș vedea undeva, pe lângă plopi, o căsuță modestă cu aspect de bordei moldovenesc, cu o ferestruică strâmbă prin care ar năvăli afară lumina de la un opaiț. Căsuța poate fi un mic restaurant, sau un magazin de suveniruri, sau pur și simplu de decor, n-ar conta. Mai mult, mi-aș putea imagina cum ar arăta întregul ansamblu sub lumina a zeci de reflectoare care să înfrumusețeze și să atragă vizitatorii chiar și după lăsarea întunericului.
Sunt multe lucruri care ar putea fi făcute pentru a schimba Plopii fără soț și, cum ziceam mai sus, nu sunt lucruri pe care le-ar putea face oricine. E nevoie de multă pricepere, îndemânare și dedicare. Calități pe care le poți găsi la arhitecții AIA Proiect. Sunt curios, totuși ce-ar ieși din mâna lor, pentru că, să fim sinceri, o astfel de operațiune nu e un proiect de casă. Aș putea spune că e un proiect ce casa sufletului și-a minții!
Articol pentru Super Blog 2018
Pingback:Proba 5. Punctul în care arta intersectează ingineria