Să plec…departe!

     Știi momentul ăla când primești un SMS sau o notificare de e-mail sau un mesaj pe WhatsApp sau orice altă formă de notificare digitală și pulsul ți-o ia razna în așa hal încât într-o nanosecundă inima ajunge la 150 bpm? Gândește-te că eu lucrez într-un loc în care chestia asta mi se întâmplă de cel puțin 85 de ori pe zi și nu doar în timpul serviciului ci și după ce mi-am terminat programul. Și când scoți telefonul din buzunar să te uiți la el, urmează dezamăgirea. Nu e ceea ce așteptai. E doar un mesaj de la un service sau de la un furnizor ori șeful tău a postat din nou un anunț pe grupul intern. În perioada asta mi-aș dori să fiu plecat undeva, departe, unde să nu am semnal la telefon și să nu mai aștept cu sufletul la gură o notificare, că de’! nu-i de unde! Bine, de fapt, dac-ar fi pe aia dreaptă, mi-aș dori să fiu plecat și să n-am motiv s-aștept notificare. Să fiu plecat pentru distracție și relaxare, pentru romantism, pentru…

     În fine, ideea de vacanță chiar sună bine. Am un prieten la CND Vacanțe Speciale care mi-ar putea recomanda o evadare rapidă. Sau un concediu prelungit… Aș pleca undeva să mă relaxez, să mă reîncarc, să îmi iau gândul de la probleme și să-i mai dau și inimii o binemeritată pauză de la cursele astea infernale. Să plec… dar unde? La noi am tot fost și nu-mi mai place. Plus, mi-ar prinde bine o schimbare de peisaj, mi-ar prinde bine să fiu undeva unde nimeni nici nu mă cunoaște și nici măcar nu-mi vorbește limba, ca să nu fiu nevoit să vorbesc prea mult. Vreau doar relaxare. Vreau să merg undeva unde să rămân uimit de frumusețile locului, vreau să merg undeva de unde să nu-mi mai doresc să mă întorc. O destinație exotică ar fi cel mai bun medicament. Undeva, pe o plajă pustie sau în mijlocul junglei sau pe-un ghețar la Poli. Aș merge undeva, pe-o insulă însorită sau pe-un vârf de munte greu accesibil unde să pot urla cât mă țin plămânii și unde să pot să-mi descarc toate frustrările fără să mă vadă nimeni.

     Și nu e rău nici așa. Dacă aș pleca acum într-un concediu, chiar dacă n-aș avea parte de romantism, distracție sau mai știu eu ce, m-aș bucura din plin de relaxare, de meditare. Ar putea fi un concediu în care să învăț lucruri noi, să descopăr, să înțeleg și să aprofundez istorii și istorisiri. Ar putea fi o vacanță în care aș vizita destinațiile dorite dintr-o altă perspectivă. Până acum mergeam în concedii pentru mine, pentru noi. Acum aș putea pur și simplu să mizez pe o destinație exotică pentru vacanță specială.

     După lungi momente de gândire și răzgândire (care au durat cam cât o țigară) m-am hotărât. Viitoarea mea destinație va fi Australia. De ce? Pentru că nu știu aproape nimic despre ea, pentru că ascunde o cultură veche de peste 40.000 de ani, pentru că de când eram la grădiniță am aflat că Australia e țara cangurilor și pentru că așa aș pune peste 13.400 de km între mine și… ce rămâne acasă.

     Cum ziceam și mai sus, e o parte din lume despre care nu știu prea multe lucruri și scopul… unul din scopurile principale va fi acela de a învăța cât mai multe despre ea. Căutam cu câteva luni în urmă pe net idei pentru viitoarele concedii pe care urma să le av…am. Găsisem o serie de destinații speciale care-mi făceau cu ochiul, pe unele chiar le însemnasem ca potențiale viitoare vacanțe. Dar niciodată n-am găsit nimic despre Australia. Bine, să fiu complet sincer, până azi nici nu prea luasem în calcul ideea de a pleca atât de departe de casă. Europa și împrejurimile ei mi se păreau destul de satisfăcătoare la acea vreme. Rău gândeam. Sunt atâtea lucruri interesante de aflat, de învățat despre Australia și locul cel mai potrivit în care să învăț este chiar acolo.

     Țin minte că în ziua în care am aflat că Australia e casa cangurilor (așa s-a exprimat educatoarea mea atunci), în mintea mea îmi imaginam un oraș aglomerat cu mașini și magazine. Iar în locul oamenilor grăbiți vedeam la semafoare doar canguri. Deși la vârsta mea știu că lucrurile nu stau deloc așa și nici în vremea copilăriei mele nu se întâmpla așa, sunt ferm convins că mă va încerca un oarece moment de tristețe când voi vedea pe străzile Sydney-ului oameni… ca mine.

     Australia e prea mare ca s-o vizitezi într-un singur concediu. E clar. Aș putea pe viitor să mă gândesc la o miniserie de vacanțe speciale pe tărâmurile australe. Una în Tazmania, să văd locurile din care a fost inspirat Taz, diavolul tasmanian din desenele animate care mă făceau să râd în fiecare zi. În alt concediu aș putea să iau la rând Insulele Vanuatu, Noua Caledonie, aș putea vizita puțin prin Papua Noua Guinee…ohohoo, câte-aș putea vizita. N-aș avea nevoie decât de timp. Și spre norocul meu, acum dispun de tot timpul din lume.

     Partea cea mai bună este că nu trebuie să citesc niciun ghid, nu trebuie să mă interesez de atracțiile turistice, nu trebuie să caut mall-ul și categoric nu trebuie să mă gândesc unde voi petrece nopțile. O să fiu pur și simplu un călător prin lumea necunoscută. Mă voi lăsa purtat de poveștile aborigenilor, voi urma doar indicațiile oamenilor locului și mă voi duce să văd exact atracțiile pe care ei mi le recomandă pentru că nimeni nu cunoaște un loc, o țară  mai bine decât locuitorii ei, nu? Voi face autostopul până-n primul oraș în care se găsește ceva interesant de vizitat și voi trage la primul han, primul motel sau hotel atunci când picioarele îmi vor spune că e timpul să luăm o pauză.

     Așa vreau să cunosc Australia. Așa vreau s-o bat la talpă din lung în lat, din deșert până-n mare, din munte până-n Marea Barieră de corali și din jungla orașului până-n inima așezărilor vechilor aborigeni. De acum încolo asta va fi deviza mea, asta va fi rețeta mea de destinații speciale pentru vacanțe speciale.

Articol pentru proba nr 8 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de

CND Vacanțe Speciale