După 2 luni de stres și suferință, urma să ne întâlnim cu toții la ceea ce avea să fie cea mai tare petrecere la care am participat anul ăsta. Gala SuperBlog și petrecerea de la Berăria H.
Așadar, înarmat cu foarte mult chef de distracție, sâmbătă foarte de dimineață ajungeam în București, gata de acțiune. Cum nu veneam singur la Gală, am mers să o iau de la punctul de întâlnire si pe iubita mea și după câteva ore obositoare de cumpărături ne-am urcat în metrou cu direcția Piața Muncii. Ajunși în fața hotelului Golden Tulip Times, am început să realizăm că noi suntem aici pentru Gală!
După vizita la Recepția hotelului, după ce am „învățat” să folosim cartela de acces (Dana, nu eu pentru că eu nu m-am descurcat deloc!) și după câteva ore de somn, iată-ne la etajul 9 al hotelului, ridicându-ne ecusoanele de participanți la Gală și intrând in sala de conferințe unde am întâlnit privirile bucuroase a peste 50 de oameni care erau deja acolo și socializau. Ne-au luat cu toții în primire, ne-au pupat, ne-au salutat, ne-au urat bun venit, după care ne-am așezat pe locurile noastre (cât mai în spate din cauza emoțiilor ei 😛 )
O dată cu trecerea timpului ne-a venit și nouă rândul să ieșim în față, să ne primim premiile și să vorbim pentru prietenii noștri. Prima la rând a fost ea. Plină de emoție a pășit în față, a luat microfonul de la Claudia și a început să vorbească. Ce a vorbit…jur că nu știu! Eram atât de uimit de faptul că vorbea datorită emoțiilor de dinainte încât nu am auzit nimic. (Nu-i bai, a fost totul captat pe camere). Au mai urmat câțiva din prietenii noștri după care mi-am auzit numele. „Costică, pân’ aici ți-a fost! Treci în față și fă-i praf!” Mi-am spus speech-ul așa cum mi-l aminteam eu și am trecut la locul meu cuminte.
Cel mai surprins am fost de faptul că, deși nu mă cunoștea nimeni de acolo, rectific… nu ne cunoștea nimeni de acolo (în offline), foarte mulți bloggeri au avut în speech-urile lor cuvinte de laudă pentru noi. „Cuplul care a făcut deliciul pe parcursul competiției” cum zice aici una din bloggerițe în povestea ei despre SuperBlog și Gală. A fost un sentiment ciudat și fain să văd că oameni cu care nu ai împărțit decât o competiție de 2 luni vorbesc atât de frumos despre noi.
A urmat tortul din care, datorită faptului că am fost atââât de mulți oameni prezenți nu am reușit să gust decât o feliuță foarte mică (comparativ cu apetitul și foamea care mă stăpâneau atunci :)) ). Gustos, de altfel!
După ce s-au terminat de împărțit îmbrățișările, selfie-urile, glumele și impresiile am luat-o la fugă cu taxiul spre Berăria H unde urma să petrecem ultimele ore din zi cu toții la câțiva metri buni de bere. Două mese gigant, rezervate numai pentru noi și un concert de zile mari ne așteptau ca să ne distrăm. Venise momentul să uităm totul din cele 2 luni de chin. Și notele mici și deadline-urile și sponsorii care ne-au supărat și cei care ne-au bucurat și note și tot! Eram acolo o gașcă de prieteni într-o distracție la superlativ. Și credeți-mă pe cuvânt, am văzut că bloggerii știu să se distreze. Mie mi-au trebuit vreo 5 beri de start ca să prind curaj și să mă avânt la dans lângă ei, dar în final microbul a ajuns și la mine și-am sărit de pe băncuță și-am început să mă fac de râs cu antitalentul meu de dansator. Nu-i bai! La cât erau toți de ocupați…nu cred c-a observat nimeni! :))
Cu mare părere de rău am plecat de la berărie, răpus de oboseala celor 40+ ore de nesomn lăsând în urmă gașca nebună.
Trezirea de dimineață a fost cea mai cruntă! Aș mai fi dormit încă cel puțin o zi dacă nu ar fi trebuit să plecăm acasă. Ne-am făcut totuși curaj și am coborât la micul dejun unde am găsit o mică parte din prietenii noștri, cei care au reușit să se trezească mai devreme. Restul încă rupeau pernele prin camere sau erau deja plecați spre casele lor de la ore matinale.
Cam asta a fost pentru noi Gala SuperBlog 2015. Trăgând o linie după toate evenimentele am realizat că într-o zi de sâmbătă, în decembrie, am câștigat o mulțime de prieteni, o mulțime de motive să revin și în primăvară la Spring și o mulțime de premii (dacă e să vorbim și de partea materială 🙂 ).
Vă las cu filmul Galei de la Hotel și promit că ăsta nu o să fie ultimul meu SuperBlog!
N-ai scris de mine ca v-am batut in usa! :))
Cu bastonul, nu asa oricum! :))
Nu am scris despre multa lume. As fi avut atatea de scris incat nu mi-ar fi ajuns 2 saptamani! Dar n-am uitat trezirea pe care ne-ati facut-o :)) (si nici injuraturile pe care le-am dat printre dinti ca nu stiam cine ne trezeste :)))
Awww! :))) Mi-ai umplut frigiderul de carne? :)))))))
Pai…vin sarbatorile si la voi, nu? :))
Ce raaauuu! :))
Auzind povestirile despre voi, la gală, m-am întors brusc spre al meu prieten și i-am zis „sper că nu te-apuci și tu de scris!”. :))
Mi-a plăcut mult de voi chiar dacă nu am apucat să vorbim și v-am văzut doar la microfon!
Sărbători fericite!
Alexandra Cristea
Daca poate, de ce sa nu se apuce? :)) Multumim! Sarbatori fericite si tie! cat despre vorbit, mai vine o gala in primavara. Avem timp atunci sa ne cunoastem cu toata lumea :))
El e cu muzica. 😀 Dac-or primi și muzicanți la superblog, e posibil să rămân și eu cu buza umflată la premii. :))
Cum adica „si eu”? Pai cine-a mai ramas? :O :))
Pingback:Acest blog este… SUPER! | Blog neinspirațional
Pingback:SuperBlog | Gala SuperBlog 2015