Activitate de concediu

            VeVeVepunctfacebookpunctcom….”Server not found. Page cannot be displayed…”

     Frumoooos! Nici că-mi puteam începe concediul mai bine! Nu am internet. (Mămicule, iar ai uitat să plătești factura… și-acum ai plecat în delegație… te doare la opinci că eu stau acasă fără net…).

     Buuun, nu disperăm. Nu e un capăt de lume. Am mai stat fără net și cu alte ocazii și n-am murit, nu?  Ok, ce e de făcut?

     Știu. Pentru început, dăm centrala la maxim. Vrem căldură. Apooooi, un vin fiert, țigările la îndemână și dăm drumul la filme. Conectez calculatorul la televizor și… cred că un maraton de Game of Thrones e perfect…. perfect idiot! Ai uitat că n-ai net, prietene? Cum vezi tu filme? Pffff… Hmmm… fotoliul ăsta e chiar confortabil! Și ce bun e vinul fiert! Îmi ajunge până-n suflet! Aș putea să stau aici tot concediul. Bine, nu chiar tot… că poimâine vine mami acasă și ne apucăm să decorăm casa pentru sărbători. Până atunci, am toată casa numai pentru mine. Și degeaba o am că mă plictisesc. Ce-aș putea face să mai treacă timpul?

     Biblioteca! Iubita mea a umplut biblioteca cu cărți! Sigur găsesc ceva și pe gustul meu. Ia să vedem… Jean Paul Sartre…. Zidul. Frumoasă copertă… RaoClasic. Hmmm… știu cartea asta! Am văzut o recenzie pe blogul unei prietene despre ea. Cică e o  colecție de cinci nuvele. Titlul cărții e dat chiar de prima dintre ele. Dacă-mi amintesc bine era vorba de niște prizonieri în timpul Războiului Civil din Spania. Niște povești terifiante despre cum și-au petrecut ultimele momente  de viață după ce au fost condamnați la moarte. Îmi place genul ăsta de cărți. Nu țin minte tot ce-a scris tipa în recenzie, dar știu că în una din nuvele e vorba și despre copilăria plină de controverse și neclarități a unui puști care avea să ajungă stăpân peste fabrica familiei. Cartea promite mult. Pe unii ar putea să-i dezguste detaliile prezentate în volum, dar dacă stai să îi cercetezi dedesubturile o să descoperi povești despre lupta pentru supraviețuire, pentru păstrarea demnității. Cu siguranță este o carte de citit.

     Dar n-are decât 224 de pagini. N-am ce face din ea într-o zi. Hai să mai caut una. Ah… tot de la Editura Rao Ce de cărți de la Rao avem… Poate găsesc un thriller ceva. Secretul Medici. De Michael White. O fi vorba chiar despre faimoasa familie Medici din Florența? A dăinuit dinastia lor vreme de două secole sau ceva de genul ăsta. Erau o familie influentă, cu legături puternice până la Papă. Despre ce secret o fi vorba? Ufff, ce bine mi-ar prinde puțin net… aș citi rapid o recenzie și-aș ști dacă merită citită. S-o răsfoiesc puțin. Pare interesantă. Oare ce obiect au găsit în corpul lui Cosimo? Trebuie să fie ceva important. Cosimo a fost primul care a fost numit Părintele Patriei. Primul membru al dinastiei. Știu că și-a folosit averea ca să controleze totul în jurul lui. De la politică până la mediul de afaceri. Impresionant om. Dacă și cartea e cel puțin la fel de impresionantă ca el, sigur merită citită.

     320 de pagini. Asta și cu Zidul îmi ajung până mâine la amiază. Încă una, măcar… Dar înainte de asta, mai facem un vin fiert. Doamne cum se scurge bunătatea asta de vin când te iei cu cărțile!

     Ce mai avem pe-aici? Doamne, ce de cărți! Când le-o fi cumpărat pe toate? Zici că și-a făcut stoc și pentru vecini. La noi în casă nu mai este valabil „Toată familia citește„. La noi e  „Toată scara citește!„. Uite una care mi-e cunoscută.  Asta-i tot thriller. Am văzut filmul. Avocatul din limuzină. Matthew McConaughey juca rolul unui avocat care își folosea limuzina Lincoln pe post de birou. Omul era cunoscut pentru că apăra toate scursurile orașului. Drogați, traficanți, bețivi, escroci, nu-l interesa cine-i este client atâta timp cât făcea bani. Știu că în film era vorba despre cazul unui individ pe care culmea, îl credea nevinovat. S-a dovedit mai târziu că era, de fapt unul din cei mai răi oameni pe care-i apărase în carieră. Sunt curios dacă autorul, Michael Connelly a fost pe aceeași lungime de undă cu regizolul filmului. De obicei filmul nu respectă cartea. Acum o fi la fel? Neapărat trebuie s-o citesc!

     Buuuun, avem „read-list” pregătit. Azi și mâine nu mă plictisesc. 3 cărți una și una, vinul fiert, sendvișuri din belșug și 28 de grade în casă. Așa mai zic și eu concediu! Hopaa, stai că ne sună iubirea. „-Da, suflete. Ce să fac…citesc. […] Păi, cum să nu pun mâna pe cărțile tale? Și eu ce-o să fac până vii tu? […] Nu pot, nu am net. […] Păi nu l-ai plătit tu! Nu era rândul tău să-l plătești luna asta? […] Da, iubire. Promit că mă spăl pe mâini înainte să ating cărțile și promit să am grijă de ele!„

     Greu e cu femeile! Unele țin la îmbrăcăminte, altele la florile lor sau la cosmetice, la bijuterii ori la telefoanele lor roz… a mea iubește cărțile! Atât de mult încât am impresia că și-ar dona tot salariul la Rao doar ca să citească!

Articol scris pentru SuperBlog 2016