Mai e vreo lună până la marele eveniment și eu arăt ca un balon umflat cu forța. Da, da! 107 e numărul. Pantalonii refuză să se încheie, de la cămașă mi-au sărit doi nasturi când am vrut s-o probez, flaneluța cu anchior (singura care îmi stătea bine) arată acum ca o maletă când o îmbrac, până și geaca de iarnă care-mi era generos de mare face eforturi susținute ca să-și țină fermoarul închis.
Trebuie neapărat să trec la acțiune. Să-mi bag mințile-n cap și să încep să slăbesc pentru că, pe lângă aspectul vestimentar, care este cel mai puțin important, mă mai deranjează ceva. Aspectul stării mele de sănătate. Cu asta nu pot să mă joc. Semnalele sunt clare: oboseală, respirație neregulată, somn agitat, disconfort permanent. Astea-s aspectele care nu sunt de glumă și pentru care trebuie să fac neapărat ceva. Și o să fac. Însă sunt atât de multe de schimbat când vine vorba de subiectul ăsta, că nici nu știu de unde ar trebui să încep. Am mai încercat în trecut diferite rețete de slăbit, dar la final, rezultatul a fost ca în bancul ăla… îl știți voi. Nu-l știți? Bine, fiți atenți: „Cică o tipă s-a hotărât să slăbească. A căutat pe net o dietă după care să se ghideze și a urmat-o cu strictețe. La sfârșitul dietei se întâlnește cu prietena ei și-i spune: Tocmai am terminat de urmat o dietă foarte drastică. Și știi ce? Într-o lună am realizat că am pierdut vreo…. 30 de zile„
Eh, de ce-am avut rezultatul ăla la finalul fiecărei încercări nu știu să vă spun. Adică știu dar nu vreau să mă fac de râs până la capăt. De data asta, pariez pe câștigător. Care câștigător? Eu, bineînțeles! Am de gând ca încercarea asta să nu rămână doar o încercare și la final să nu fi pierdut doar zile ci și kile. (aproape o rimă, ha-ha!)
După ce mi-am analizat temeinic obiceiurile culinare și rutina zilnică am descoperit care erau aspectele negative, cele care participau la înrăutățirea stării mele. Și am început, bineînteles cu alimentația. Dimineata, obicei prost: ouă prăjite, pâine cât încape, mezeluri, uneori chiar și o strachină de borș sau tocăniță… cu alte cuvinte, mâncam până simțeam stomacul pocnind. Nu bun! Asta o să se schimbe într-un mic dejun aproape copios, dar mult mai light (ca să zic așa). La ouă nu renunț pentru că îmi plac. 
Însă, dau la schimb ouăle prăjite pe cele fierte (și plătesc și diferență :)) ). Mezelurile… pe cât se poate fără grăsimi multe și muuult mai puține decât de obicei. O sălățică, niște fructe, un cotlet de porc, sau alte alimente de genul ăsta combinate cu un pahar de iaurt, sau un suc proaspăt stors din fructe. Pentru că nu pot să mă abțin de la ronțăială între mese, o pungă de covrigi dietetici îmi stă mereu la îndemână pentru „prostit stomacul” cum s-ar zice.
Prânzul la mine se servește o săptămână da, una ba. Cum adica? Ete, simplu: Când sunt în tura de dimineață, prânzul e un fel de breakfast part two. Pe la 9 dimineața, tot ce-apuc: merdenele, piept de pui cu cartofi, sandwich-uri, fasole bătută, cornuri, orice! Când sunt în tura de după amiază, pe la ora doișpe arunc în gură pe repede-nainte ce-apuc prin frigider și-apoi o tai la muncă. Ei, gata cu prostiile! Pentru momentul ăsta al zilei voi încerca niște artificii tehnice. În săptămâna de după amiază, o farfurie de ciorbă sau supă și-atât. Știu că obiceiul este să ai cel puțin două mese + desert, dar asta-i un obicei pentru oamenii normali, nu pentru cei nesimțiți, ca mine. Noi suntem condamnați la suferință. Sau nu :D. În săptămânile cu tură de dimineață, întâi voi renunța la acel breakfast part two. O să-mi iau pauza de masă la o oră mai apropiată de amiază și-o să încerc să iau doar o gustare. Un măr, o banană, o portocală, ajutate de niște biscuiți pe care i-am descoperit recent. Biscuiții tosta, delicioși, bogați în fibre și un pachet îmi ajunge pentru 3 zile! Serios! 
Biscuiții, la fel ca și covrigeii fac parte din masterplanul meu pentru gustări sănătoase între mese. Sunt produse care sunt ideale pentru menținerea greutății. Am ajuns la ele după ce am căutat ca nebunul niște înlocuitori pentru dulciurile pe care le consumam între mese. Cornuri,
batoane de ciocolată, produse de patiserie, orice. Am găsit un site de pe care poți cumpăra produse pentru o dietă echilibrată și nu numai. Cele mai sănătoase opțiuni și substituenți perfecți pentru mâncarea nesănătoasă care ne invadează zilnic. La Sano Vita, orice ai alege, e sănătos. Indiferent că îți cumperi un ceai, o pungă de cereale, un pachet de biscuiți cu ciocolată, unt de alune, ulei sau chiar băuturi, produsul ales ajută la formarea și urmarea unui stil de viață sănătos. Unde mai pui că produsele se găsesc și în mare parte din supermarketurile de la noi…
Cina mea era un dezastru total! Ora 5, ora 8, ora 11 noaptea (nu, nu spun că la orice oră ci spun că la fiecare din orele alea luam câte-o cină micuță-măricică). Pe la ora 5 după masă, dacă eram la serviciu, mâncam ce apucam, bineînțeles până pocneam, apoi pe la 8 mai ronțăiam un corn și-un baton Snickers ajutate de-o juma’ de Pepsi și seara pe la unșpe când ajungeam acasă mai făceam un raid în frigider, de unde mâncam tot ce prindeam la nivelul ochilor. Fără excepții. Ei bine, și asta trebuie să dispară din obiceiul meu. Cina e numai una! (ca și mama) Cel târziu ora 7 seara ca domnu’ stomacu’ să aibă timp să-și facă treaba pentru care este plătit (ăsta ia salariu? 😮 ) . Când sunt la muncă, pe la ora 5 sau 6 o salată, ori niște pește (ca să ne înțelegem, există raion de gastronomie de unde pot cumpăra mâncare gătită), o ciorbă, un piept de pui… ceva, ușurel. Știu, o să am concerte în burtă pentru că sunt obișnuit să bag în mine ca spartul, dar trebuie să fiu tare! (Zoe, fii bărbată!) . Când sunt acasă, povestea-i alta. Orice, la jumate de porție. Și, nu se supără nimeni dacă mai las în farfurie. Pentru momentele dintre mese în care nu o să mai pot rezista fără să pun ceva în gură, biscuiții sau covrigii, împreună cu un fruct ar trebui să rezolve situația.
Pentru că demersul meu nu se realizeaza doar prin echilibrarea dietei si regularizarea orelor de masă, am decis să mă despart și de câțiva buni prieteni. Așa că, am spus adio sucurilor de orice tip, berea a fost pusă „on hold” și chipsurile vor fi ignorate. (N-au decât să se roage de mine cât vor. Eu din raft nu le mai iau!).
Poate nu v-am spus… eu sunt un om care face foarte multă mișcare zilnic. Din pat pe fotoliu, de pe fotoliu la masă, de la masă la biroul calculatorului și ciclul se reia. Ei bine, am decis să renunț și la tipul ăsta de mișcare și să ridic puțin ștacheta. O știți pe aia cu „faceți mișcare 30 de minute în fiecare zi„? O știți sigur. Ei, alea 30 de minute le-am alocat mersului de acasă până la stația de autobuz (la a treia stație) pe jos. Dacă până acum mă opream aici, lângă casă și așteptam autobuzul, de-acum încolo o să merg 2 stații pe jos și iau autobuzul de la a treia. Bineînțeles, la muncă am parte de mișcare. 8 ore de stat în picioare ai zice ca-s suficiente. Vax albina! Alea 8 ore abia reușeau să mă mențină cât de cât la greutatea la care ajunsesem.
Ei, cam ăsta-i planul meu pe următoarele 30 de zile, până la eveniment. Sper ca pe 10 decembrie să constat că am pierdut mai mult decât 30 de zile din viață și să constat că nu trebuie să-mi cumpăr pantaloni, cămașă și alte articole de îmbrăcăminte cu 2 numere mai mari. Cureaua trebuie strânsă!
Articol scris pentru SuperBlog 2016
Pingback:SuperBlog | Proba 16. Reţeta unei vieţi sănătoase