Răspunsul la întrebarea asta mi l-a dat chiar astăzi prietenul meu, Personajul când mi-a pregătit o porție (două) de penne cu ton și lămâie. Vă spun: la cum îl știu de împiedicat am rămas surprins să văd cât de bine s-a descurcat. Și nu doar că s-a descurcat admirabil, dar chiar i-au ieșit extraordinar de bune pastele. Știu că nu puteți să vă dați seama dintr-un clip, dar, iată ce-a făcut amicul meu:
Acum că ați văzut năzdrăvănia, presupun că vreți să știți și cum a făcut. Rețeta de paste o știe de la mine. E rețeta pe care obișnuiesc să i-o gătesc iubitei mele de câte ori vine pe la mine. Are o însemnătate, dar n-o să vă plictisesc cu asta acum. Biiiiiine! Nu trebuie să vă uitați așa lung la mine! A fost prima porție de paste pe care am împărțit-o în calitate de cuplu și de asta le fac încontinuu. Plus, îi place tonul. Revenim: rețeta o are de la mine. De câte ori m-a văzut gătind-o, i-a rămas în cap.
Rețeta de penne cu ton și lămâie
Înainte de a vă da rețeta vă spun că dacă nu sunteți fan ton aveți o grămadă de alte variante de paste și vă recomand cu căldură să alegeți pastele Băneasa. Gătești cu Băneasa orice rețete vrei și mâncarea iese mereu bună. Aveți de unde alege. Și acum, înapoi la pastele mele cu ton. Aveți nevoie de doar câteva chestii și de 15 minute maxim pentru a găti penne rigate cu ton și lămâie:
- 200-250 de grame de penne rigate grâu dur Băneasa. (dacă nu sunteți fani penne puteți alege orice variantă de paste din grâu dur Băneasa: Fusilli grâu dur Băneasa, Tagliatelle grau dur Baneasa, spaghetti grau dur Baneasa… tonul merge cu orice. (atâta timp cât e Băneasa)
- 1 conservă de ton în suc propriu (Personajul a folosit două)
- 2-3 căței de usturoi (depinde cât de mult vă place să simțiți savoarea de usturoi în paste
- 2-3 linguri ulei (de preferat măsline, dar merge și cu floarea soarelui)
- un sfert de linguriță de ardei chilli uscați sfărâmați(aici e după gust, poate fi mai mult, poate fi mai puțin sau poate să nu fie deloc)
- câteva fire de pătrunjel proaspăt tocat
- o lămâie (de preferat stoarsă dinainte ca să nu fiți nevoiți să culegeți sâmburi din paste dacă o stoarceți pe loc)
- condimente (sare, piper)
- parmezan ras (după gust)
După cum v-am zis, rețeta asta îmi este foarte dragă pentru că o fac destul de des, de fiecare dată când îmi vine în vizită iubita. (Da, încă nu ne-am mutat împreună. Mai e puțin) Și de fiecare dată când gătim pastele dăm pe gât și câteva pahare cu vin (de preferat alb sec, dar astăzi nu am avut decât un roze sec).
Cum se face?
Pui apa la fiert (nu foarte multă, 1,5 litri e suficient. Când începe să fiarbă arunci o linguriță de sare în apă după care pennele. E de preferat să le prepari al dente pentru că după ce le iei de la fiert o să mai stea puțin la gătit. O să vedeți.
În timp ce pastele-și fac de cap în oala cu apă, pe celălalt ochi (să sperăm că nu aveți doar un ochi disponibil la aragaz) pregătiți tonul. Se pun 2-3 linguri de ulei la încins. Luați cățeii de usturoi și-i zdrobiți puțin după care îi aruncați în tigaia încinsă cu tot cu coajă pentru doar un minut. Este suficient pentru ca uleiul să extragă savoarea usturoiului după care v-ați terminat treaba cu el, așa că-l scoateți din tigaie și îl aruncați, cred… Sau poate vreți să-l păstrați?
Luați tonul din conservă (Asta e! Îl deranjați puțin, dar asta e menirea lui), îl stoarceți foarte bine și-l aruncați în uleiul încins acum proaspăt aromatizat cu usturoi. Mestecați bine vreme de 20-30 de secunde ca să intre gusturoiul în ton. După care împrumutați de la vecina oală în care fierb pastele (n-ați uitat de pastele care fierb, da?) cam 100 de ml de apă și înecați tonul cu ea (ce glumă proastă… să îneci tonul… un pește… în apă…) Asta e gluma pe care o face iubita mea de fiecare dată când ajungem la pasul ăsta. Ei nu-i spun cât e de proastă gluma pentru că o văd cât se distrează, așa că ați face și voi bine să nu-i spuneți că ne supărăm!
După apă, puneți peste ton sucul de lămâie (vă spuneam – e mai bine să stoarceți lămâia dinainte decât să pescuiți sâmburi dintre ton după. Hehe! Altă glumă pescărească… la pescuit de sâmburi în ton) și ardeiul chilli. Mai dați un dans în tigaie pentru ca toate aromele să se întrepătrundă după care aruncați la bătaie pastele fierte, scurse și pătrunjelul proaspăt tocat.
Mai mestecați totul încă un minut ca să le intre bine în minte și pastelor aromele din tigaie după care mutăm toată distracția în farfurii. N-ați uitat de parmezan, nu? Bine, pentru că acum e momentul lui. La fix 10 secunde după ce-au atins tărâmul străin al farfuriei acoperiți pastele într-o ploaie deasă (sau o ploicică rară de vară, cum vă place) de parmezan ras. Practic, după gust. Mie-mi place să ningă în farfurie peste paste, să ningă atât de mult încât să povestească la TV Cătălin Radu Tănase și să-i spună „Iadul pALBnezan”.
Și după ce-mi iau iubita pe nepregătite cu o farfurie de paste ca iarna pe autorități, e timpul să dau „cep” și sticlei de vin pentru că se știe… pastele merg bine atunci când sunt la masă lângă un vin bun. Yumm! V-am povestit atâta despre paste încât cred că o să mai fac o porție doar așa… pentru mine. Însă de data asta trebuie să văd cum fac să nu afle Personajul pentru că nu mă lasă până nu-mi împart porția cu el.
Articol scris pentru pofta mea și pentru proba nr 19 din Superblog 2022, probă sponsorizată de:
Băneasa
