-La sfârșitul anului, vom da o testare ante-examen. Subiectele vor fi din cartea pe care v-am recomandat să o citiți. Cine nu ia minim nota 5 la testarea asta, poate să nu se mai prezinte la examen. Aveți șase luni la dispoziție să căutați „Case Files Surgery„, să o citiți, să o învățați și să o înțelegeți. Nu accept scuze de genul: „Nu am găsit-o pe nicăieri.”. Persoanele care nu reușesc să o cumpere, îmi pot cere mie să le împrumut varianta în limba engleză a cărții să o xeroxeze. Mai departe, vă descurcați că sunteți băieți mari, cu pretenții de viitori medici. La revedere!
Așa a început al doilea semestru din anul al treilea de facultate. Studenții au părăsit amfiteatrul buimăciți de vestea testării. Unii scârâțâiau înjurături printre dinți, alții își făceau planuri să caute pe la studenții de ani mai mari, doar eu și cu Doru ne-am oprit lângă ușă așteptând să iasă profu’.
-Dom’ profesor, putem să vă rugăm să ne împrumutați și nouă cartea să o xeroxăm? Decât să pierdem vremea să o căutăm, mai bine o luăm așa cum este, chiar și în limba engleză și vedem noi cum ne descurcăm mai departe.
-Sigur, poftiți cu mine în cabinet. O să vă rog să mi-o returnați tot astăzi. Faceți copiile repede pentru că este posibil să mi-o ceară și alți studenți.
…………………………………………………………………………………………………………………
După ce ne-am făcut copiile noastre, ne-am despărțit și nu am mai discutat despre carte. Lunile au trecut la rând și ne-am văzut destul de repede față în față cu foaia de testare pe care stăteau așternute douăzeci și șase de întrebări, toate din minunata carte. M-am uitat la Doru, el s-a uitat la mine și ne-am apucat de scris. Pixurile mergeau pe foaie destul de repede. Aproape ne întreceam la răspunsuri. După două ore de scris am lăsat amândoi foile pe biroul profului și am plecat să ne răcorim la o bere.
-Ce ai făcut?
-Tot! Mă aștept să iau notă mare. Tu?
-Și eu am răspuns la toate întrebările. Sper că am răspuns și bine.
…………………………………………………………………………………………………………………..
După o săptămână, bucuria din ochii mei contrasta cu disperarea din ai lui. La afișarea rezultatelor, nota 3.25 l-a lovit ca o bâtă direct in moalele capului.
-Cum se poate? Ai zis că ai scris tot! Te-am văzut cu ochii mei cum ai umplut 5 foi. El vrea să spună că aproape nimic nu a fost corect?
-Nu știu, am învățat cartea aia ca pe Tatăl nostru. La orice oră mă trezeai, îți recitam de la orice pagină, orice capitol, orice paragraf. Orice îmi cereai de oriunde. Nu știu ce s-a întâmplat. O să fac o contestație și-o să-i cer explicații.
Zis și făcut. A doua zi, din cabinetul profului, Doru ieșea cu o falcă-n cer și cu una-n pământ înjurând așa cum nu l-am văzut de la ultimul meci al României la fotbal.
-Ce-a zis? De ce ești nervos?
-Nu pe el sunt nervos. Are dreptate. Am scris numai prostii. Dar am scris numai prostii pentru ca am învățat numai prostii.
-Cum adică ai învățat prostii? Păi nu ai învățat de pe carte? Aceleași lucruri le-am învățat și eu. Cum e posibil?
-Ei, uite că este posibil. Când am plecat de la xerox în ziua aia, am mers direct în cămin la un prieten de-al meu, student în anul 3 la engleză și l-am rugat să mă ajute cu traducerea. I-am lăsat cartea și după o săptămână m-a chemat să-mi iau cartea tradusă. Și apoi m-am apucat de citit și de învățat. Dar, aparent, traducerea lui nu a fost tocmai corectă. Termenii medicali, medicația, instrumentarul, chiar și procedeele au fost traduse total greșit. Mă duc în cămin și-i arăt eu lui să-și bată joc de mine!
-Stai calm, că nu e vina lui. Adică, este…dar e și vina ta. Ce ți-a trecut prin cap când ai rugat o persoană neexperimentată să-ți facă traduceri medicale? Omul probabil este as la engleza comună, de unde să știe el termenii ăștia de specialitate?
-Trebuia să îmi spună că nu se pricepe. Nu să-mi dea o carte tradusă greșit. Adică, traducerea este oarecum corectă. Doar că în contextul medical dat, cuvintele aveau înțelesuri complet diferite. Dar tu cum ai făcut? Ai învățat-o așa, în engleză? Cum de ai luat 9 și ceva?
-Nu, și eu am tradus cartea. Dar am apelat la specialiști. Am căutat pe net un birou de traduceri medicale în București și am găsit o firmă care face traduceri specializate pe mai multe domenii. Au vreo doișpe ani vechime și o echipă super competentă de traducători profesioniști, specializați pe domenii ca: auto, afaceri, legislație, inginerie, IT, marketing și, bineînțeles, medicină. Așa că le-am dat lor cartea și ei au făcut totul!
-Bine, frățică…și mie nu ai putut să-mi spui? Făceam banii bara-bara și aveam amândoi traducerea corectă. M-ai lăsat să-și bată ăla joc de mine cu traducerea lui de grădiniță. Mă miram eu cum de nu întâlneam termeni de specialitate mai deloc în carte. Dar m-am gândit că poate a vrut omul s-o scrie mai pe înțelesul nostru…
-Păi am vrut să-ți spun. Dar când te-am întrebat cum faci cu traducerea ai zis că rezolvi. Așa că te-am lăsat în pace. Chiar îmi pare rău. Dar, ia zi… ce ți-a zis profu’? Te lasă în examen? Sau te cheamă în restanțe?
-După ce mi-a arătat cât de proastă a fost lucrarea, i-am explicat ce și cum. A stat puțin și s-a gândit și mi-a spus că îmi mai dă o șansă peste o săptămână. Mi-a zis să-mi fac rost de traducerea corectă și să învăț Dumnezeiește. Cică dacă iau sub 9 îmi trece nota de la prima testare și nu mă primește în examen.
-Auzi, ia de-aici cartea mea. Citește din ea. Nu mai ai timp să te duci la traduceri. Pune mâna și învață foarte bine iar pe viitor, pentru binele tău, dacă te mai întâlnești cu situații de astea, să știi că pe Carol 1, la numărul 65 găsești Agenția de traduceri Swiss Solutions. O să-ți dau altă dată detaliile complete. Acum hai să bem o bere rece și să-ți dau cartea ca să te apuci de învățat.
Articol scris pentru Proba nr 4 din Super Blog 2016
Pingback:SuperBlog | Proba 4. Do you speak… medical?