-Bună dimineața, doamnelor! Ce faceți astăzi?
-Cum ce facem? Ce facem în fiecare zi. Muncim! Ștampilăm documente, certificate de garanție, fișe de service și altele.
GAGA: -Daa… vouă vă este ușor! Voi în fiecare zi aveți de muncă. Eu nu prea fac nimic…mi se usucă tușul pe plăcuța de text. Sunt tristă. Nu am mai anulat o garanție de săptămâni…
CAVI: -Ei, hai! Eu în locul tău aș fi bucuroasă că ai parte de atâta timp liber! Uită-te la noi, toată ziua sute de stampilări…uită-te cum arăt eu! Nu ratez niciun document! Pe fiecare în parte trebuie să-mi las amprenta.
DATI: -Tu vorbești? Măcar pe tine nu te încurcă șeful. Noi două mereu avem bătăi de cap. E greu să fii ștampilă geamănă. Cum greșește șeful și ștampilează invers, cum se enervează și trece cu pixul peste amprenta noastră. Ce-o fi atât de greu? Întâi ștampila de intrare, apoi ștampila de ieșire! Degeaba ne-a pus etichetele alea că tot ne încurcă.
-Fetelor, stați că m-ați zăpăcit de tot! Haideți s-o luăm într-o ordine, frumos. Prezentați-vă frumos, să știe și telespectatorii noștri cine sunteți și ce faceți voi aici.
GAGA: -Eu sunt GAGA, o ștampilă pe care șeful uită să o mai folosească. Eu anulez garanțiile oamenilor care nu știu să-și folosească produsele. Vin din familia New Printer 20. Șeful a ales pentru mine o plăcuță de text simplă, care spune doar atât: GARANȚIE ANULATĂ. Cu roșu! Ca să iasă în evidență și să fie cât mai categoric mesajul.
DATI: -Noi suntem două ștampile gemene. S 260 Date stamp este familia din care venim. Pe noi ne-a ales șeful ca să imprime pe certificatele de garanție data la care a intrat un produs la el în service și data la care iese. Singura diferență dintre noi este plăcuța de text. Pe a mea este scris INTRAT iar pe al surorii mele scrie IEȘIT. Avem și semne distinctive pe suport, dar șeful tot ne încurcă. Și de asta suntem mai mereu triste.
CAVI: -Eu sunt cea mai stresată ștampilă. CAVI mă numesc și șeful mi-a făcut o plăcuță frumoasă cu numele service-ului, adresa și numărul lui de telefon. Îți dai seama că aproape orice document trece prin mâna mea. Eu sunt cea mai importantă, aș putea zice. M-a ales șeful din familia New Printer 40. M-a ales din gama Green Line (ștampile din materiale reciclabile și sustenabile) pentru ca iubește foarte mult verdele, pentru că îi place să protejeze natura și pentru că mă iubește și pe mine, bineînțeles! Toate suntem ștampile marca Colop, asta e bine de știut. Suntem surori.
-Bun, acum că v-am cunoscut, o să vă întreb așa, direct: Ce faceți voi aici toată ziua? Cum trece o zi normală în rândul ștampilelor lui Costică?
CAVI: -Păi, șeful în fiecare dimineață scoate la imprimantă o fișă de lucru zilnică. Acolo sunt trecute toate intervențiile din ziua precedentă. Fișa aia am înțeles că este trimisă undeva, de unde șeful primește bani. Nu cunosc detalii. Dar știu că în josul paginii eu sunt cea care își lasă amprenta și apoi șeful semnează frumos. După asta, le ia pe gemenele DATI și le schimbă data. În fiecare zi, face același lucru. O singură dată a uitat să o schimbe și a fost foarte supărat… E greu să lucrezi cu o datieră. Dar cu două!
Apoi, încep să apară produsele. Un telefon, alt telefon, un laptop, un televizor, o mașină de pâine, un uscător de păr… Șeful le împarte băieților, pe departamente unde, colega mea DATI de intrare se pune la treabă. Ștampilează frumos fiecare certificat de garanție cu data la care a intrat în service produsul respectiv. În timp ce băieții de la tehnic „bijuteresc” pe la produse, DATI de ieșire mai ștampilează câte un certificat. Ăsta e semn că au terminat treaba la produsul respectiv și că urmează să ștampilez și eu o fișă de service. Atunci e mare bucurie pentru mine. Uneori vine și sora GAGA cu tușul ei roșu și ștampilează lângă mine. Ea, de obicei nu prea se uită unde își lasă amprenta. Pur și simplu găsește un spațiu pe hârtie și ștampilează grav: GARANȚIE ANULATĂ. Apoi șeful semnează la fel de grav.
GAGA: -Fetelor, țineți minte ziua aia când șeful a râs atât de tare uitându-se la un casetofon încât era să cadă de pe scaun? I-a chemat și pe băieții de la tehnic și-au râs un sfert de oră de se prăpădeau! :)) Cu câtă poftă m-a luat atunci de pe masă și m-a pus să ștampilez certificatul ăla! Doamne, am crezut că-mi sparge suportul de tare ce m-a izbit!
CAVI: -Da, știm. Ținem minte. A fost o zi frumoasă. Toată lumea a fost binedispusă în ziua aia. Hai să povestim mai departe. În fiecare zi, pe la amiază, șeful ne adună pe toate în tăvița lui de sticlă și ne dă tuș. Chiar dacă avem, chiar dacă nu avem nevoie, măcat 2-3 picături de tuș tot ne pune. Are grija de noi șeful, să nu rămânem uscate. După asta, începe să ne testeze pe o coală de hârtie. Ștampilează în neștire cu toate până vede el că totul e în regulă. Nu-i place nici să fim uscate ca să nu se vadă amprenta, dar nici să fim prea îmbibate în tuș ca să rămână udă foaia.
Pe urmă trecem la treabă din nou. Ștampile în josul paginii pe fișe de service, pe facturi sau pe alte documente, ștampile cu data intrării sau a ieșirii din service…pe ici pe colo, GAGA își lasă roșul imprimat pe certificate( GAGA e cel mai dezordonat printer, să știi. Ea se așează oriunde. Nu contează. Ștampilă să fie pe foaie.)
GAGA: -Asta nu e dezordine. Ăsta e un privilegiu, să știi. Când ți se dă libertatea de a alege unde să ștampilezi, e un sentiment foarte încântător! Eu nu sunt obligată să mă limitez la un spațiu predefinit, special destinat ștampilei. Eu ștampilez unde vreau.
CAVI: -Bine, bine! E un privilegiu. Seara se termină plicticos. Șeful le pune în sertar pe prietenele mele și apoi printează de la calculator un alt document. Un fel de borderou în care sunt trecute adresele clienților de la care au venit produsele care trebuiesc expediate în ziua următoare. Mă ia frumos în mână și ștampilează pentru ultima dată pe ziua respectivă după care duce foaia undeva. Nu mă întreba unde, că nu știu.
-Fetelor, dacă ați putea fi altceva într-o zi… ce ați alege să fiți?
GAGA: Păi, eu aș vrea să fiu…
–Costicăă! Ce faci aici? Iar te joci cu ștampilele lui taică-tu? De câte ori ți-a spus că nu ai voie să te joci cu ele? Astea nu-s jucării. Sunt lucruri serioase! Sunt scumpe! Dacă strici vreuna nu-și mai poate face treaba! Hai, îmbracă-te că mergem la bunica! Repede!
-Îmi pare rău, doamnelor! Trebuie să vă las. Mama mă zorește. Dar ne vedem mâine când vin la tata la muncă și continuăm discuția, da? Hai, treceți în sertar și să fiți cuminți! Pa!
*surse foto: colop.ro
*surse printscreen: online.colop.ro
Articol scris pentru proba nr 5 din Super Blog 2016
Pingback:SuperBlog | Proba 5. O zi din viața unei ștampile