Cozonac pentru novici și alți neștiutori. Ajutor: Băneasa

Nu dați banii pe prostii, faceți cozonaci la copii! Cam așa ar suna zicătoarea aia puțin reinterpretată. Dar chiar așa! De ce să arunci banii pe dulciuri ambalate când poți cu ușurință să prepari un desert atât de delicios cum este cozonacul? Mai ales că vine Crăciunul, o perioadă în care cozonacul nu lipseste de pe masă…

Trebuie să recunosc, ce ați văzut mai sus a fost prima mea tentativă de a face cozonac. Și spun cu mândrie că mi-a ieșit mai bun decât mă așteptam. V-am făcut poftă, așa e? Îmi pare rău, nu mai este. După ce s-a răcit cât de cât l-am devorat împreună cu Personajul cât ai zice cozonac-coconac. Dar pot să împărtășesc cu voi rețeta ca să vă faceți și voi acasă singuri. Ce ziceți? V-o dau? Hai că-i o rețetă atât de ușor de făcut încât zici că-i luată din cartea de bucate pentru dummies.

Cozonac cu nucă și rahat – rețetă (for dummies)

Înainte de toate trebuie să vă spun că eu am ales ca partener de drum pentru această rețetă făina pentru cozonac de la Băneasa. De ce? Pentru că așa am văzut la mama mea și ce zice și face mama mea e sfânt și lege! Și pentru că până la cozonacul ăsta am gătit de mai multe ori bunătăți Băneasa. Paste, de obicei. Dar să revenim la cozonaci.

Bun! Întâi să vă povestesc de ingredientele de care aveți nevoie dacă vreți să faceți și voi un cozonac aproape la fel de bun ca al meu. Zic aproape pentru că al meu este și va fi mereu cel mai bun.

Ingrediente:

Pentru aluat:

500 grame făină pentru cozonac Băneasa;
3 gălbenușuri de ou;
coajă de lămâie + coajă de portocală;
20 gr drojdie proaspătă;
125 gr zahăr + 1 plic zahăr vanilinat (5 gr);
400 ml lapte;
150 gr unt 82% +1 lingură untură;
esență lămâie.

Pentru cremă:

400 gr nucă măcinată;
3 albușuri de ou;
3 linguri zahăr;
2 lingur cacao;
rahat (după gust)
esență de rom (pe care eu am uitat s-o pun in crema mea)

Cum am făcut?

Modul de preparare este destul de simplu dacă mă întrebați pe mine. Urmăriți indicațiile din cartea de bucate, puneți ingredientele exact în ordinea menționată și rugați-vă să vă iasă. Dar, cel mai important, folosiți numai ingrediente de calitate, începând cu făina. După cum ați văzut, eu am folosit făină 000 de la Băneasa. Doar nu vă așteptați să scriu acum toaaată polologhia aia despre cum am făcut, ce-am făcut, cum am pus, ce-am pus, cât a durat, nu? De ce credeți că v-am făcut clip? Să vă uitați și să luați aminte! Mânuța pe pix și folosiți butonul de pauză ca să vă notați modul de preparare. Site-ul meu nu e site de rețete. Eee, comedie!

Sfatul de mai sus cu ingredientele de calitate merge la orice rețetă. Indiferent că vreți să pârpâliți un pui sau să faceți o farfurie rapidă de paste. Întotdeauna jumătate din gustul mâncării vine odată cu produsele alese. Cu cât sunt mai bune, cu atât mai bună iese mâncarea. Ăsta este motivul pentru care eu sunt atât de grăsuț. La mine acasă se gătește cu Băneasa, iar unde atinge Băneasa… iese bun.

Bine, aș putea să vă spun așa, pe scurt cum am cernut făina, am făcut un cuib în mijlocul ei în care am turnat drojdia dizolvată în puțin lapte călduț. Aș putea să vă spun cum am luat cele trei gălbenușuri, am presărat niște sare peste ele și am început să le bat la mixer împreună cu coaja de lămâie și aia de portocală, dar și cu o linguriță de esență de lămâie după care am încorporat totul în făină și am amestecat „bini di tăt”. Dar ce rost ar avea? Aș pierde o grămadă de timp pentru că pe urmă ar trebui să vă spun cum am băgat aluatul la mixer la putere mică și am turnat peste el restul de lapte cald și untul topit împreună cu untura, la fel de topită. Și ați crede că e deja gata aluatul, dar pe urmă ar trebui să vă povestesc cum am scos aluatul din mixer și am început să mă răzbun pe el izbindu-l de masă de câteva ori până m-am plictisit și l-am lăsat să se odihnească la crescut vreme de 50 de minute.

Uite, vezi? Acum că v-am zis despre aluat trebuie să vă spun și despre cremă, că doar ce cozonac se face fără cremă? Deci ar trebui să vă povestesc cum am luat un vas mai mare, să nu mai fac mizerie ca la gălbenușuri și bătut albușurile în el până a rămas o compoziție tare, fermă, ca o frișcă. Nu vreau, dar trebuie să vă povestesc și cum am încorporat nițel câte nițel nuca mărunțită și cacaua în albuș împreună cu zahărul. Aici n-o să vă spun cum trebuia să fi pus și o linguriță de esență de rom, dar cum eu eram cu gândul la cum voi linge cratița după ce o golesc de cremă, am uitat. Nu face nimic. Tot bun a ieșit cozonacul.

Pe urmă dacă tot v-am zis cum am făcut aluatul și cum am făcut și crema, presupun că ar trebui să vă spun și ce-am făcut pe urmă. Ei bine, nu vă mai spun. Las la puterea imaginației voastre ce s-a întâmplat mai departe pentru că dacă vă spun totul aici, n-o să mai vizualizați clipul. Vă știu eu pe voi. O să vă spun doar că am lins cratița și Doamneee! Că bună a mai fost crema aia! Dar mai bună a fost în cozonac după ce l-am scos de la cuptor. Parol!

A, și apropo! Ce vedeți deasupra este o glazură pe care-a încercat-o maică-mea pe cozonacul meu. A ieșit bunicică și aia…

Ce-o să vă mai povestesc este că am dat ture prin bucătărie pe lângă cozonac până s-a răcit cât de cât de-am făcut șanț în gresie. Era primul meu cozonac făcut de la zero și eram extrem de curios ce-am făcut. Așa că imediat ce-a fost safe să-l tai fără să-l fac să se cruzească au năvălit turcii la gura mea (și a Personajului) de n-a rămas nimic din el. Nici măcar firmituri. Noroc că mi-a sunat telefonul de-am luat o pauză să respir și să vorbesc pentru că altfel nu apuca Personajul să tragă și câteva poze, să avem dovezi că am făcut cozonacul Băneasa…

Articol scris pentru proba nr 21 din Superblog, probă sponsorizată de:

Băneasa