„-Îmi place stilul tău vestimentar!
-Mulțumesc! Nu știam că mă îmbrac așa bine.
-Da, oscilezi între sperietoarea de ciori din Vrăjitorul din OZ și un orb demodat… Tind să cred că ai fi… sperietoarea oarbă! „
După o asemenea remarcă, singurul lucru pe care îl ai de făcut este să fugi direct acasă și să arunci la gunoi toată garderoba. Mi-au mai spus oamenii că am glume proaste, că sunt cam gras, că sunt puțin cam leneș, dar să-mi spui că nu știu să mă îmbrac… Ăsta a fost semnalul de alarmă. Pe bună dreptate, de la un șef(proaspăt învestit) se așteaptă să fie un exemplu pentru echipă. Când ai ajuns sus, oamenii se așteaptă să fii îmbăcat puțin mai elegant, să ai o anumită prestanță. Acum, serios… oamenii aveau dreptate să mă judece. Purtam blugi largi pe care-i chinuiam până se rupeau în fund (și două zile după), o flanea care părea tricotată de o bunică bețivă și teniși ieftini, chinezești. De ăia de țin de joi până mai apoi. Vara eram și mai penibil. Tricouri pe care lumea ar fi crezut că le am de când eram copil. Imprimeuri cu Iron man sau alți super eroi și crème de la crème, vechiul meu tricou cu imprimeu „ADIBAS”pe care l-am cumpărat acum șapte ani din Vamă de la un colorat care îmi jura „că-i din Jermania, original, Bo$$!„
Trebuia să iau atitudine și trebuia urgent! Dar cum? Tot ce se spunea despre mine era, practic, adevărat. Nu aveam nici în clin nici în mânecă cu moda. Mă îmbrăcam foarte prost și cu haine din cele mai proaste.
Într-una din zilele alea, a venit în control Regionalu’, de la sediu. Om serios, cu nevastă și copii acasă. Știam că nu-i genul de om de „patru ace”, dar cu toate astea părea foarte elegant. Purta un sacou casual peste o cămașă în pătrățele mici, o pereche de pantaloni maro, drepți și niște pantofi înalți tip gheată. Simplu și totuși elegant. A stat jumătate de oră și a plecat. A doua zi, a venit iarăși pe la noi, îmbrăcat total diferit. Venise doar la cumpărături, dar știm și noi că un director, fie el și regional, găsește oportun chiar și când vine la cumpărături să-ți verifice o planogramă, un produs, o etichetă de preț. Purta niște jeanși albaștri de-ăia spălăciți și o cămașă gri în carouri mari, cu mânecile suflecate. Băi și îi stătea al naibii de bine! Tenișii Converse din picioare îi completau stilul tineresc, dar totuși îngrijit. Era clar. Trebuia să „împrumut”măcar puțin din stilul lui ca să mi-l îmbunătățesc pe al meu.
Cum am ajuns acasă, am luat site-urile de îmbrăcăminte cu asalt. Într-un alt tab, pagina de facebook a directorului. Căutam printre pozele omului și repede-repejor scanam site-urile să găsesc ținutele pe care le purta. Începător fiind, am zis că e suficient pentru moment dacă reușesc să-mi încropesc 2 ținute pe care să le am pentru la muncă, să fiu și eu mai prezentabil. Am căutat până am căpiat „stegulețul alb-roșu” pe care-l văzusem la cămașa bossului. Într-un final am descoperit pe Answear.ro că sigla aparținea brandului Tommy Hilfiger. Păi, dacă șeful poartă Tommy Hilfiger, de ce n-aș purta și eu? La o privire mai atentă, am remarcat croiala de calitate, designul elegant, bașca materialul din care sunt confecționate cămășile, în mare parte este bumbac 100%. O cămașă în carouri mi s-a părut foarte interesantă, așa că mi-am ales una foarte faină.
Nu era 100% bumbac, mai conține și vreo 40% poliester, dar e foarte mișto! Ce să asortez la cămașă? Mi-au căzut ochii pe o pereche de jeanși negri spălăciți de la G-star. Foarte interesanți și am văzut că șeful purta foarte des asemenea pantaloni. N-am stat pe gânduri și i-am luat. Ca să fie pachetul complet am aruncat în coșul de cumpărături și o 
geacă din piele și o pereche de pantofi înalți din piele întoarsă de la Gant și era gata prima ținută. Mă și vedeam plimbându-mă printre angajați și clienți întorcându-și privirile după noul eu-cool. Deja îmi iubeam pantofii Gant și mă gândeam cum o să mă mândresc toată toamna purtându-i. Îmi iubeam și jeanșii G-star care se așezau atât de bine încât mă simțeam ca la 18 ani. Era ca și cum m-aș fi întors în joc, cu forțe proaspete, după ce, ani la rând am stat pe banca de rezerve.
Pentru următoarea ținută m-am întors la stalkuit pe șeful în pozele de pe facebook și am hotărât să aleg niște culori ceva mai deschise. Pentru zilele cu soare aveam de gând să par cât mai luminos. Auzisem pe la băieții mei de firma Diesel. Nu eram atât de lemn încât să mă gândesc că ar fi vorbit despre motorizarea vreunei mașini, dar nici atât de informat încât să știu că era una din brandurile cele mai căutate în materie cămăși. Pentru mine Diesel existau doar prin jeanșii pe care mi-i cumpăram din an în Paște, singurele articole de îmbrăcăminte ceva mai răsărite. Așa că, atunci când am văzut că există și cămăși de la Diesel și, directorul meu le purta, am aruncat repede o privire și-am ales o cămașă albastră, tot în carouri, dar mai mici. Pantaloni să se asorteze cu cămașa? Sigur că da! O pereche de jeanși albastru deschis, spălăciți, bineînțeles tot de la Diesel. Rămânea, totuși, brandul meu preferat în materie de blugi (și singurul pe care îl știam până mai ieri). O gecuță albastră umplută cu puf și o pereche de ghetuțe blănite și era gata și a doua ținută pentru noul EU.
Cum nicio ținută nu e completă fără accesorii, nu m-am putut abține până n-am aruncat în coș și două curele din piele senzaționale și-un ceas frumos pentru că, e-adevărat: bărbatul fără ceas la mână e ca autostrada din Ardeal: incomplet. :))
Mulțumită șefului dar și glumelor colegilor pe seama garderobei mele, am reușit și eu să intru în rândul lumii, să învăț să mă îmbrac modern, să mă ferchezuiesc, cum ar zice bunica. A fost nevoie de o comparație cu sperietoarea de ciori și de vizita inopinantă a directorului regional ca să prind și eu curaj să încerc haine noi, haine frumoase, elegante. Nu mai contează că am aruncat o parte bună din economii pe ele și n-o să mai am bani pentru procesorul ăla nou pe care voiam să mi-l cumpăr. Important era că nu-mi mai era rușine să ies pe stradă și că, am reușit să-mi conturez un stil vestimentar normal.
*surse foto: answear.ro
Articol pentru Super Blog 2016
Pingback:SuperBlog | Proba 22. 1 + 1 = Style