Pentru prima dată în istoria firmei, șeful a decretat lună de vacanță în decembrie. Probabil a realizat că era cea mai proastă lună cu încasări aproape de zero și a dorit o schimbare. Schimbare bună, zic eu pentru că aveam parte de odihnă pe deplin. Problema era doar ce o să fac eu, până pe 6 ianuarie când mă întorc la serviciu. Am stat puțin la cugetat și mi-a venit ideea. I-am adunat pe băieți și am început să punem la cale o călătorie. Bun, călătorim! Dar unde? Spania! Că e la modă. Nu! În Franța nu vrem niciunul că e prea romantic și am decis să mergem fără consoarte… „Bă, haideți în Rusia!” (zice Călin). Ce să facem în Rusia, să ne prindă cazacii pe-acolo și să ne fluture Katiușele pe sub nas? Mergem să bem votca! Unde e votca mai bună decât la ea acasă, în Mama Rusie?
După câteva secunde de gândire am hotărât cu toții că Rusia va fi destinația noastră. Am mai avut noi idei de-astea de vacanțe speciale, dar asta părea cea mai originală. Să facem un circuit al băuturii. Bine, nu vă gândiți că mergem acolo să reedităm scenele din Hangover (deși cu siguranță asta aveam în cap). Ne-am gândit că ar fi mișto să vizităm o țară cu o istorie atât de bogată și să ne delectăm cu tradiționala votcă.
După ce am studiat diverse circuite turistice, am decis că ideea cea mai bună ar fi să luăm mașinile, să încropim o caravană și… la drum. Așa aveam libertate de mișcare și ne puteam permite să zăbovim pe unde voiam. Ca să nu plecăm cu lecția neînvățată, am tras cu ochiul pe site-ul CND Turism, unde am găsit o ofertă de vacanță în Rusia către Moscova și Sankt Petersburg, de unde am luat câteva ponturi de locuri interesante de vizitat.
Deși băieții aveau în gând doar baruri, eu am decis să-i și educ puțin. Să profit de obiectivele turistice care ne ies în drum și să-i trag după mine. Prin urmare, am stabilit traseul: De la Iași până la Moscova, apoi la Sankt Petersburg, mai departe la Ekaterinburg, de unde ne întoarcem acasă. Peste 7500 de km într-o drumeție de 19 zile până dincolo de Urali și înapoi.
Am plecat pe 3 decembrie. După aproape 20 de ore de condus și vreo 8 pauză la Kiev, am ajuns în Moscova. Ședere programată: 4 zile. Oraș frumos, măreț, mândru. După cazare și odihnă i-am scos pe băieți la plimbare. Primul obiectiv: Muzeul Kremlin. Au cam strâmbat din nas, dar când au văzut clădirea impozantă care domina Piața Roșie s-au mai înmuiat. Pentru cei care nu știu, Kremlinul a fost reședința familiei țariste. Acum, servește ca reședință și loc de muncă pentru Președintele Federației Ruse.
Seara ne-am delectat la unul din barurile vechi, la „A doua respirație”. Cică barul ar fi cam singurul care a supraviețuit după căderea Uniunii Sovietice. În zilele ce-au urmat am vizitat pe rând Muzeul Pușkin, Teatrul Balșoi și multe alte obiective turistice, câteva stații de metrou, dar și baruri ca „Veranda 32.05”, „Luch” sau „Toți prietenii tăi” unde, spre uimirea noastră, nu am găsit votcă ci cea mai bună bere autohtonă.
Plecarea spre Sankt Petersburg a fost destul de greoaie, mai ales că seara precedentă o făcuserăm lată. După vreo 10-12 ore de condus am intrat în măreața metropolă. Numele original este Sankt Piterburh și l-a primit pe la 1703 când a fost înființat. Mai apoi a fost redenumit în Petrograd și, din 1924 până prin 1991 Leningrad. În prezent poartă numele Sankt Petersburg. Încă din prima zi, am trecut la vizitat Ermitajul, cel mai mare muzeu de artă și istorie din Rusia, Palatul de iarnă și multe alte locuri istorice. În zilele ce-au urmat, am trecut la partea a 2-a a vizitei noastre. Barurile din oraș. Pivorama, Saigon, El Copitas… le-am luat la rând și ne-am distrat de minune. Bineînțeles, cu moderație pentru că ne aștepta un drum de peste 30 de ore până la următoarea noastră destinație. Ekaterniburg.
După mai bine de 2 zile pe drum, iată-ne ajunși la ultima reședință a familiei țariste. La Ekaterinburg, în 1918 întreaga dinastie Romanov își găsea sfârșitul. Orașul mai este cunoscut și ca fiind locul nașterii primului Președinte rus, Boris Elțîn. Pe partea estică a munților Urali, practic la hotarul dintre continente, orașul ne-a oferit multe. De la vizita la Biserica pe temelii de sânge (locul unde a fost executat țarul), casa Rastorguev și Muzeul de Icoane Nevyansk și până la barurile demențial de pline cu băuturi de toate felurile, totul era trăit la superlativ în Ekaterinburg. Alte 4 zile de vizite pe la muzee și pub-uri s-au dus rapid.
Era timpul să ne întoarcem acasă. Eram plecați de mai bine de 15 zile și ne aștepta un drum de cel puțin 3 zile până în țară. Deși eram extraordinar de obosiți, ne-am decis să facem un mic ocol pe la Volgograd. Pentru necunoscători, Volgogradul este orașul care, în timpul celui de-al doilea Război Mondial purta numele de Stalingrad. Orașul are o deosbită importanță istorică datorită binecunoscutei bătălii de la Stalingrad din ’42-’43 când trupele germane au fost înfrânte de armata sovietică. Eu nu pentru asta am vrut să ajungem aici ci pentru a vedea orașul în care Sven, Micuțul, Porta și Bătrânul și-au trăit aventurile în acea perioadă. Cine sunt ei? Sunt niște prieteni buni, soldați ai armatei germane, oameni hâtri și nebuni care au trăit războiul în stilul lor. După câteva „voci”(pahare de votcă) în barurile Stalingradului și 8 ore bune de somn, iată-ne din nou la drum spre casă.
O zi mai târziu, pe 22 decembrie, ajungeam acasă rupti de oboseală, plini de cadouri pentru doamnele noastre și plini de povești la beție. Dacă vă așteptați la o poveste despre ce-am făcut noi în fiecare bar, n-o s-o primiți pentru că… ce s-a întâmplat în Rusia, stă în Rusia!
PS: La asta am renunțat noi pentru votcă și frig rusesc. Toți colegii noștri au plecat aici
Articol pentru Superblog 2016