16 martie
Nu e chiar așa de rău să stau acasă în carantină. Mă trezesc la ce oră vreau eu, mă culc la ore târzii fără să-mi fac griji pentru a doua zi, nu fac nimic toată ziua înafară de binging pe Netflix. E puțin deranjant că nu mă mai pot vedea cu băieții la barul din colț pentru câteva beri, dar nu-i bai. În loc să beau berea la bar, o cumpăr de la supermarket… de 3 ori mai ieftin.
18 martie
Nevasta începe să se uite urât la mine. Ea încă merge în fiecare zi la muncă. Îi citesc invidia în ochi. Azi am ieșit până la colțul blocului cu Mișu, cățelul nostru și cinci vecini m-au abordat de la ferestre oferindu-mi bani ca să le închiriez și lor câinii. E o afacere bună pe timpul ăsta. În felul ăsta pot să-mi asigur necesarul de bere fără să apelez la economiile familiei.
19 martie
Nu-mi găsesc telefonul. De fapt, nu știu pe unde este de vreo două zile. Știu că este undeva prin casă, totuși pentru că primesc în continuare notificări de la telefon pe smartwatch. A rămas conectat. Am observat însă, că nu-mi lipsește char atât de tare. Notificările de la whatsapp și alte rețele de socializare le pot citi și de pe ceas. Ba chiar pot să-mi citesc sms-urile ori să răspund la apeluri cu ajutorul lui. Abia aștept să se descarce de tot ca să nu-mi mai vibreze drăcia asta toată ziua la mână.
21 martie
Sunt acasă de 5 zile deja. Singurele dăți când ies din casă sunt plimbările lui Mișu pentru pișu. Și pentru cealaltă treabă. Nevasta a observat azi că am început să pun pe mine „izolație”. Nu știu cum și-a dat seama că doar nu umblu prin casă îmbrăcat în jeanși sau în pantalonii de la costum. N-avea de unde să știe că am schimbat gaura de la curea. Mi-a scris declarații pe proprie răspundere pentru toată săptămâna și m-a pus să ies zilnic la alergat pe malul Dâmboviței. Ca să fie sigură că mă țin de program, mi-a spus că o să-mi urmărească activitatea și o să-mi verifice în fiecare seară smartwatch-ul ca să vadă câți km am alergat și câți pași am făcut. Nu mi se pare corect! Când m-a luat de bărbat i-a spus ofițerului de stare civilă că mă ia la bine și la rău, sănătos sau bolnav. Cum m-am îngrășat puțin cum mi-a pus carantină la momentele intime.
23 martie
Când a venit nevasta acasă i-am dat o veste proastă. Am pierdut smartwatch-ul în timpul alergării de azi și nu mai pot să-mi contorizez mișcarea fizică. Nu cred că m-a crezut, dar m-a lăsat în pace pentru moment. Sau, așa credeam eu. Când stăteam și eu liniștit pe canapea uitându-mă la al treilea sezon din Casa de Papel (că doar urmează în câteva zile sezonul 4 și trebuie să-mi amintesc), a venit la mine zâmbind și mi-a întins telefonul. Îl găsise în bucătărie, în dulapul de sub chiuvetă, într-o tigaie. Acum îmi revin ceva amintiri. În ziua când l-am pierdut am umblat pe-acolo și am scos o oală în care mi-am fiert niște paste. De atunci nu-mi amintesc să mai fi văzut telefonul nici să fi pus oala înapoi după ce mi-am făcut treaba cu ea.
Câteva ore mai târziu, mi-a trimis pe telefon un link pe telefon. Mă uit la el neîncrezător. De obicei îmi trimite porcării, spamuri, așa că verific totul înainte de a deschide ceva de la ea. Ceasuri bărbați, ceasuri de damă și smartwatch-uri. Hmm. pare în regulă. Dar nu-l deschid imediat. Nu pare urgent. În secunda următoare mai primesc un mesaj, tot de la ea: ” Mâine nu ieși din casă decât să-l duci pe Mișu…” Bă, ești nebun? A renunțat la ideea ei stupidă cu alergarea? Cât de tare! În sfârșit pot să mă relaxez! „… ți-am comandat un ceas nou. Mâine vine curierul cu el, așa că trebuie să fii acasă toată ziua, ca să-l primești” Mă simt abuzat! Bucuria mea s-a dus naibii!
24 martie
Mă sună curierul. Ca să mai prelungesc puțin perioada de libertate îi spun că nu sunt acasă, că am ieșit cu câinele și că revin într-o oră. 
Îl rog să revină mâine. Mă sună peste 5 minute și mă anunță că mi-a lăsat coletul la vecinul meu de etaj, la nea Costică. A vorbit cu nevastă-mea și și-a dat acordul. La naiba! Nea Costică! Credeam că suntem prieteni! Gata! De azi nu-l mai scoate pe Mișu la plimbare. Asta o să-l învețe minte să-mi ajute nevasta. Eh, asta este! A venit ceasul, de acum trebuie să-l port! La naiba! E o drăcovenie extrem de deșteaptă! Nu doar că-mi măsoară pașii și îmi monitorizează traseul, ca ăla vechi. Ăsta îmi înregistrează și ritmul cardiac, nivelul de hidratare, somnul și o grămadă de alte funcții.Nevastă-mea chiar vrea să fiu cât mai sănătos pe durata carantinei. Oare de ce mă urăște așa? De ce mă terorizează? Are și GPS. Adică poate să vadă pe unde umblu și când umblu. E bună! E rea, dar e bună! Joacă dur.
25 martie
Regulă nouă în casă. Nu i-a plăcut raportul de pe ceas de astăzi. 8000 de pași și 1.3 km de alergare nu-i satisfac așteptările, așa că, începând de mâine am interdicție la bere. Dozele de bere din frigider le-a aruncat pe canal, mai puțin una pe care a savurat-o în fața mea cu un cinism inimaginabil. Nici n-o mai recunosc. Nu mai e femeia pe care o iubeam în tinerețe și care-mi dădea să sorb din paharul ei. E hotărâtă să mă facă să alerg și să slăbesc. Trebuie să fac ceva să scap.
27 martie
Sunt atât de obosit încât azi n-am fost în stare să scriu nimic aici. Ieri am alergat 10 km și am făcut 16.000 de pași. Azi, la fel. Nu-mi simt picioarele, dar pijamaua îmi dă semne că munca dă rezultate. Nu-mi mai rămân urme de elastic pe piele. Totuși, efortul nu merită. Sunt epuizat. În seara asta mi-a adus bere, ca să mă recompenseze pentru muncă și n-am avut chef să beau! EU! Să n-am chef de bere? Ăștia sigur pun ceva în alergarea asta ca să-și taie pofta de bere, că altfel nu-mi explic.
29 martie
Ieri mi-a venit o idee genială și am și testat-o. Am redus la jumătate alergarea și plimbarea. Când m-am întors acasă, a venit Marcu să-l ia pe Mișu la plimbare și am găsit momentul perfect să-mi pun planul în aplicare. I-am legat câinelui de lesă ceasul cel nou și l-am trimis la plimbare cu Marcu. Rezultatul: 18000 de pași și 12 km de alergare. Perfect! Deci, cam în două plimbări de jumătate de oră Mișu îmi realizează planul zilnic pentru mișcare. De-acum pot să stau liniștit acasă să mă bucur de filme și bere. Berea! Notă personală: Începând de mâine accept plata pentru plimbarea lui Mișu doar în bere.
31 martie
Nevasta e din ce în ce mai fericită când îmi vede rezultatele zilnice pe smartwatch. Azi a decis să mă recompenseze regește, așa că mi-a adus bere nemțească, nefiltrată și în drum spre casă a cumpărat și pizza mea preferată. Sunt mândru de mine! Să-i pun ceasul la gât câinelui a fost cea mai bună idee a mea din ultima perioadă.
1 aprilie.
Sunt cel mai fericit! Nevasta mi-a spus azi că duminică, de ziua mea, vom merge la părinții ei la țară și vom face acolo un grătar. Mi-a spus că a cumpărat deja tot ce ne trebuie și le-a dus acolo. Oaau! Abia aștept! O iubesc din ce în ce mai mult!
5 aprilie
Azi e ziua mea! M-am trezit mai devreme ca să-i fac nevestei un mic dejun delicios. Mi-am pus ceasul la mână și am ieșit la alergarea zilnică. De data asta o fac pe bune. Măcar de ziua mea să n-o mint după cât efort a depus săraca pentru mine. Mi-a pregătit o mega-petrecere la părinții ei la țară.
ora 10 dimineața
Ceva e suspect. I-am sunat pe ai ei să-i întreb la ce oră să ajungem la ei și nu știau despre ce vorbesc. Ori vor să fie o surpriză, ori… Ceva îmi scapă.Păreau destul de sinceri și mi-au spus că nevastă-mea n-a trecut pe la ei de la începutul carantinei.
ora 12
Nevastă-mea a început să se pregătească. S-a îmbrăcat și a zis că-l scoate pe Mișu la plimbare înainte să plecăm. Ok, totul e în regulă. Cam în jumătate de oră se întoarce acasă cu Mișu și plecăm la petrecere.
ora 14
După o grămadă de apeluri la care nu a răspuns, nevastă-mea intră în casă fără Mișu. Mă informează că l-a dus la țară la ai ei pentru că, în perioada asta câinele s-ar simți mai bine în aer liber, la curte. Și, în plus, n-ar mai fi forțat să alerge în locul meu cu smartwatch-ul la gât. Șah-mat! Știe! De unde știe? Cine m-a trădat? Cineva a ciripit și acum tot planul meu s-a dus de râpă! E foarte nervoasă. Mi-a spus că pe 1 mi-a făcut o farsă și că a plănuit încă de pe 30 martie să-mi dea o lecție. E mai nervoasă decât era atunci când i-am topit perdeaua de 100 de ani pe care o primise cadou de la maică-sa la nunta noastră. Și atunci a vrut să mă omoare. Pe bune!
Sunt terminat. Băieți, dacă nu mai auziți nimic de la mine în următoarele zile, va trebui să ieșiți și să mă căutați prin toate parcurile din apropiere. Uitați-vă după mormane de pământ proaspăt mutat. Căutați-mă și prin Dâmbovița. Nu știu cum o să-mi găsesc sfârșitul, dar simt că e aproape.
7 aprilie
Nu m-a ucis, dar nici mult nu mai avea. Mi-a luat cardurile și banii și m-a informat că o să mă verifice în fiecare zi la exercițiile fizice. Trădătorul care m-a turnat a învățat-o să se uite în aplicația de pe telefon și acum mă ține sub strictă supraveghere. N-am voie să depășesc 6 km/h în timpul mersului pentru mai mult de 1 minut și 15 km/h în alergare pentru aceeași perioadă de timp. Așa o să știe că ceasul e la mâna mea și că nu am corupt cine știe ce alt animal nevinovat să-l poarte în locul meu.
10 aprilie
Am slăbit deja 5 kg. Febra musculară mă omoară. Simt că o să mor de la atâta efort fizic. Îmi doresc să se termine mai repede carantina asta și să mă întorc la birou. Măcar acolo nu mă pune nimeni să alerg până-mi dau ultima suflare…
Articol scris pentru proba nr 14 din Spring Superblog 2020, probă sponsorizată de
WatchShop.ro
Pingback:Proba 14. #TimpulPetrecutAcasă