„NU!” Ăsta este răspunsul general pe care-l ofer tuturor atunci când mă invită să mă alătur grupului pentru o călătorie sau o activitate. „Nu merg la Sinaia că-mi aduce aminte de…” sau „Nu merg la Starbucks că acolo-mi beam cafeaua cu… „. „Nu merg la Eforie pentru că acolo-mi făceam vacanțele cu…” și tot așa. M-am închis ca prostul în mine de un an și refuz orice vacanță sau vizită în orice loc prin care am trecut măcar o dată cu…
Eeeei, ia mai dă-o-n prune de treabă! Da ce mă, chiar sunt atât de prost? Și ce dacă am amintiri? „Shift + delete” și „create new directory„! Facem altele! Mai mișto și mai interesante decât alea vechi. Ce-am avut până acum au fost varianta light! Din vara asta începe seria de amintiri Pro-Ultra. Amintirile alea bune rău pe care, atunci când le povestești copiilor te apucă atât mândria cât și rușinea.
Marea mi-a plăcut dintotdeauna și sincer să fiu, în ultimii ani nu am putut să mă bucur de ea în adevăratul sens al cuvântului. Îmi dau seama acum că, în floarea tinereții mele, am vizitat marea într-un mod în care doar beneficiarii de bilete la băi prin casa de pensii ar mai face-o. Puțină plajă, puțină bălăceală, la masă și în cameră. Nu tu distracție, nu tu beție, nu tu dans nebun în Tineretului până dimineață. Cel mai amuzant lucru care mi s-a întâmplat în vacanțele la mare din ultimii ani a fost când mi s-a rupt slipul în, mă scuzați, cur pe plajă și a trebuit să merg până la cazare cu un prosop înfășurat în jurul brâului ca să nu fac pe stradă spectacole 18+.
Așa că voi aborda problema altfel. Mă duc la mare și pregătesc totul „my style„. Nu moșnegeală style. Sunt gata să ridic relația cu litoralul românesc la un alt nivel. Gata cu pensiunile în mijlocul stațiunii la care nu poți să te bucuri decât de un apus târziu pentru că în timpul zilei nu vezi marea decât dacă te deplasezi până la ea, gata cu plaja cu porția, gata cu tampeniile de genul „nu intru noaptea în mare că mă bate la cap…” O să îmi petrec vacanțele la mare așa cum trebuia să mi le petrec până la 30 de ani. Distrându-mă. Mă-ntorc la marea mea doar pentru ea! S-o iau în brațe, să mă pierd în valurile ei până dimineață și s-o iau de la capăt. Și dacă o să și agăț ceva în timpul ăsta, „să fie primit!” cum ar zice mamaia!
Cum în era apusă nu prea aveam un cuvânt de spus atunci când venea vorba de alegerea cazării, acum o să fie bucuria mea să îmi rezerv orice cameră în orice hotel poftesc! Înainte nici nu apucam să tastez pe telefon „cazare Eforie Nord” că și primeam ordinul: „Fă rezervare aici„. Nie, niee, nieee! Ce să-ți povestesc! Iaca, nu mai fac rezervare „aici” ci o să fac rezervare dincolo sau unde o să am eu chef! Intru pe site-ul agenției de turism și îmi aleg ce am eu chef! Uite-așa! Pentru că pot și pentru că, în sfârșit, pot să nu mă uit la bani! Deci, criteriul 1: hotel cât se poate de aproape de plajă. Criteriul 2: Cameră la un etaj cââââât mai înalt pentru că mie nu mi-e rău de înălțime și pentru că nu mi-e frică să merg cu liftul. Criteriul 3: piscinăă! Pentru că în diminețile în care mă voi întoarce de la club spart/rupt/terminat n-o să am chef de Gică Mondialu’ care vinde porumbu cât Merțanu’. O să am chef de-un cocktail și-o bălăceală în apa curată a piscinei. 
În sfârșit pot să-mi fac rezervările așa cum vreau eu. Am scăpat de stresul continuu pe care-l aveam în trecut când, trebuia să aștept până-n ultima săptămână ca să facem pregătirile. „Este timp!„, „Nu-mi place să mă grăbesc” sau, cea mai stupidă replică dintre toate: „Nu facem rezervarea cu 3 luni înainte! Dacă ne despărțim până la concediu?” Ete fâs! Uite acum, în martie, mă apucă pandaliile că vreau la mare! Așa că, acum, în martie, deschid laptopul, intru pe pagina agenției și în ciuda ciudelor tastez: „cazare litoral„. 3500+ hoteluri disponibile! Uite, asta-mi place! Să găsesc atât de multe opțiuni încât să nu știu ce să aleg! Nu să dau telefoane ca berbecul cu două săptămâni înainte și să-mi închidă toți telefonul în nas râzând de cât sunt de prost că-mi caut cazare în ultimul moment! Din timp, frate! Așa se face!
Și fii atent, Zițo! S-a dus naibii vremea când plăteam ca toți mediocrii la Recepție în ziua cazării. Mie-mi place să stau în vacanță fără griji. Așa că fac plata repede din momentul rezervării și când ajung la mare știu una și bună. Cheltui tot, fără să-mi fac griji! Nu contează că rămân și fără bani de pâine! Cazarea mi-e plătită de acum cinci luni de când am făcut rezervare.
Nu-s eu cel mai mare pretențios de pe Planetă, dar nici ultimul amărât nu sunt. Dacă tot a picat pe mine fericirea să pot să-mi fac o vacanță după pofta inimii mele fără să ascult vocea iscoditoare de la dreapta mea zic s-o fac să conteze. Bani se pot face oricând și nu e ca și cum aș avea vreun plan de viitor. Nu-mi trebuie să-mi asigure oamenii nșpe mese pe zi. Pentru asta sunt buticurile și dughenele insalubre din stațiune. Un mic dejun e mai mult decât suficient. Însă hotel fără piscină și bar cu de toate nu se poate. Asta-i tot ce cer. O cameră la un etaj cât mai înalt de la care să văd marea până-n Turcia, o piscină bestială în care să mă răcoresc atunci când n-am chef să fac drumul până pe plajă, un bar plin cu toate nebuniile răcoritoare și fete. Multe fete frumoase! Dacă se poate și singure. Și dacă tot am zis de fete, se înțelege că am de gând să le cunosc acolo, nu să le iau cu mine de-acasă. Pe astea de-acasă le cunosc. La mare cunosc altele noi, nu?
Și dacă tot mă duc la mare să cunosc oameni noi (feteeee), mă gândesc că aș putea să pun pe hârtie toate chestiile pe care nu le-am făcut în trecut în vacanțele plictisitoare și să fac un mega-maraton. Le fac pe toate! Am vrut să merg la Corbu să văd plajă sălbatică, se face, tati! N-am putut niciodată să intru în parcurile acvatice. Ghici ce! Le iau la rând! Cluburile erau un vis de neatins? Parci, bumtzi bumtzi! Music all night! N-am fost în excursii organizate prin Dobrogea? Nici n-o s-o fac! Programul meu nu include activități pensionaristice. Voi face, însă, toate chestiile pe care le văd în jurul meu și care mi se vor părea fun. Nu-mi fac planul de pe-acum pentru că niciodată nu știu ce-mi poate stârni interesul. Așa că lista rămâne deschisă.
Însă am pe listă niște chestii de făcut pe timp de noapte și pe care, cu siguranță o să le pun în practică în vacanța asta. Dar vă povestesc despre ele ceva mai târziu. Să tracă de miezul nopții pentru că astea nu-s discuții pentru cei mici.
Articol pentru proba nr 10 din Spring Superblog 2020, probă sponsorizată de
litoralulromanesc.ro
Pingback:Proba 10. Vacanța ideală pe litoralul românesc