Mă trezesc la 3 dimineața și mă duc la bucătărie. Ușor, pe vârfuri, să nu-l trezesc pe Volodia. Cum cine e Volodia? E prietenul meu imaginar care-mi stă alături de o veșnicie (împreună cu ceilalți prieteni ai lui) și care-mi face viața un calvar când are chef.
Vă întrebați, probabil, de ce pe vârfuri să nu-l trezesc când el e în conștiința mea și, teoretic, știe tot ce știu eu. Cumva, așa e. Dar am observat că între două și cinci dimineața amicul meu doarme buștean și nu-și face simțită prezența decât în cazuri excepționale. Și mă mișc extrem de ușor prin casă pentru că tocmai am pus mâna pe cel mai bun desert pe care l-am gustat în viața mea. E genul de delicatesă pe care nu vrei să-l împarți cu nimeni, niciodată. Nici măcar cu cea mai apropiată persoană din viața ta. În cazul meu, nici măcar cu prietenul meu imaginar. Așa că, da! De data asta, pe furiș.
-Da ce faci Blea? Mănânci la ora asta? Nu-ți ajunge că folosești toate cele 3 cifre de pe ecran cânt te urci pe cântar? Vrei să ajungi să-ți afișeze litere în loc de numere? Ce mănânci acolo?
-Pâine cu unt, Volodio. Pâine cu unt. Nimic altceva. Du-te și te culcă. Stai liniștit, nu mă îngraș. Am sărit peste prânz și peste cină ieri și mi-e foame rău.
-Tu nu poți să sari peste crăpătura dintre gresii și vrei să te cred că ai sărit peste două mese? Și de când untul e galben la culoare? Ce mănânci acolo, Blea? Miere?
-Nu e miere, Volodio. Știi că eu mierea o mănânc doar când sunt răcit sau doar în ceai cât să-l îndulcesc puțin. Asta e altceva. Hai să-ți dau să guști. Închide ochii și deschide gura.
-Ce-i asta, Blea? Simt gust de miere, dar simt și bucăți de fructe crude. Ce-i ăsta? Vreun fel de medicament din bătrâni, sau ce? Ai trecut pe la bunica Olga și ți-a dat în sfârșit rețeta ei ultrasecretă cu care tratează orice?
-Nu. Ce tocmai ai gustat e o noutate în materie de deserturi. Se numește Melinis și este, într-adevăr pe bază de miere de albine și bucăți de fructe. Uneori, chiar și suc obținut din fructe crude. Și petale de trandafir. Ăsta este Melinis de pere, dar se face din mult mai multe fructe.
-Adică au luat mierea de albine, au aruncat în ea niște fructe tăiate mărunt și petale de trandafir și-au făcut desert din asta? Păi de ce-ai cumpăra așa ceva și n-ai face direct acasă?
-Ehee, Volodio! Dacă ar fi așa de ușor cum crezi tu… Melinisul are o metodă unică de preparare și nu este nici pe departe așa cum crezi tu. Este o întreagă tehnologie prin care mierea, petalele de trandafir și fructele se îmbină într-un tango al aromelor la temperaturi de sub 35 de grade pentru a obține, zic eu, cel mai bun desert pe care l-am gustat de când am plecat de la mama de acasă. Să ne înțelegem, nimic nu egalează deserturile pe care mi le făcea mama.
Însă ceea ce-l face desertul ideal este faptul că în procesul de fabricare sunt folosite doar ingrediente natulare. Cum să nu-l iubești? Trebuie să recunosc, ăsta este aspectul la care melinisul este la egalitate cu deserturile mamei. Nici ea nu folosește niciodată adaosuri sau alte porcării chimice. Hey! Ce faci? Scoate lingurița din borcanul meu! Ți-am dat doar să guști! Nu am de gând să-mi împart melinisul cu tine! Ăsta e doar al meu!
Hai, nu pune bot la mine. Știi că nu te-aș lăsa așa pe uscat. Am cumpărat un borcan și pentru tine. Ăsta este doar al tău. Ție ți-am luat melinis de cătină pentru că știu că ești mare fan și că tu consumi cătina în orice fel de combinație îți vine în minte. Du-te la dulapul cu cereale și în spatele pungilor găsești borcanul tău. Dar fii atent! Ai grijă cum ți-l mînânci pentru că dintr-ale meu nu pupi!
Bine, fie! O singură linguriță îți mai dau și asta doar pentru că vreau să gust și eu din borcanul tău. Și pe urmă fiecare cu treaba lui!
Articol pentru proba nr 11 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de
Melinis.ro
Pingback:Proba 11. Melinis – Un cuvânt nou pentru o experiență nouă