Țâr-țâr! Notificare nouă. E de la calendar. „Un nou eveniment a fost adăugat în calendarul dumneavoastră.” Ce-o mai fi de data asta? Aah, anualul! Ce e anualul, vă întrebați? Anualul este o ședință anuală (dăăh) în care se întâlnesc toți șefii de departamente din țară ca să discute și să decidă strategia pentru anul următor. Cel putin ăsta e motivul oficial, pentru ca scopul nedeclarat al anualului este distracția de-o zi și-o noapte de după ședință care, apropo, ține doar doua-trei ore.
Și acum urmează din nou. Deși pentru majoritate colegilor mei este un motiv de bucurie, eu nu mă dau în vând după anual. Mi se pare că nu este decât o adunare generală în care o grămadă de sefuți îi periază și-i lingușesc pe șefii cei mari doar-doar vor fi ei cei promovați la următorul comitet. Și în plus de asta, la fiecare anual la care am mers, Petrică, colegul de birou făcea mișto de mine. De fiecare dată găsea câte un alt coleg din țară care era îmbrăcat aproape sau exact ca mine și începea cu glume de genul: „Tu și cutărescu vă cumpărați hainele la comun?” sau „Faceți o singură comandă să nu plătiți transport?” ori, cea mai nouă găselniță: „Ați făcut videoconferință să vă decideți ce să îmbrăcați?” Și mă enervează pentru că suntem oameni maturi, împliniți care n-ar mai trebui să facă asemenea glume proaste, n-ar mai trebui să existe bullying la nivelul ăsta. Bine, n-ar trebui să existe bullying deloc, but…
În fine… anualul e obligatoriu, deci să absentez nu e o soluție. Dar tot bătându-mi capul întrebându-mă cum să mă îmbrac, ce să port ca să nu mă mai nimeresc purtând aceleași haine cu alți colegi, am dat peste un articol pe un blog în care autorul povestea despre îmbrăcămintea second hand și despre avantajele pe care le are. Scria acolo că la ora actuală o persoană care alege să-și cumpere haine de la mâna a doua participă activ la protejarea Planetei și a resurselor pe care ea ni le pune la dispoziție. Reutilizând articolele de îmbrăcăminte pe care alții nu le mai folosesc, le reintroduc în circuit, astfel fiind un număr mai mic de noi articole pentru care resursele naturale să fie irosite. Și mi s-a părut foarte interesantă abordarea.
Dar ce m-a atras și mai tare la acel articol era o altă informație conform căreia, de cele mai multe ori în magazinele second hand îmbrăcămintea găsită este unică, sau extrem de rară. De cele mai multe ori, într-un astfel de magazin nu găsești două exemplare din același model de pantaloni lungi second hand, de exemplu. Ei și asta mi-a plăcut. Mie mi-a sunat a rezolvare pentru problema mea.
Despre magazinele second hand din zilele noastre aveam deja o părere foarte bună. Nu prea le mai trec eu pragul în ultima perioadă pentru că mă îngrozește orice sesiune de cumpărături, sunt un sălbatic ciudat care preferă confortul canapelei și plata cu cardul în combinație cu livratorul-curier, dar per ansamblu chiar mi se pare super ideea. De mulți ani „sehaș-ul” nu mai e ce era, magazinul În care găseai numai oamenii care nu-și permiteau haine noi. Outlet-urile și magazinele second hand au devenit un fel de locații boeme în care oamenii descoperă „comori de mult pierdute” și unde pot reinventa moda.
La o scurtă căutare în vastul internet m-am oprit asupra site-ului Second-Hand.ro (Apropo, da! În 2022 găsești magazine outlet și second hand online, la doar câteva click-uri) unde-am început să scanez după chestii pe care aș putea să le aleg. Ce nu v-am spus despre anual este că nu e o întâlnire formală la care ținuta e obligatorie. Toată lumea vine îmbrăcată așa cum se simte cel mai bine. Directorul cel nou e de părere că oamenii sunt mai productivi și mai dezinvolți dacă au libertatea să poarte orice ținute vor la asemenea întâlniri. Iar asta era un lucru bun, cel puțin pentru mine deoarece însemna că indiferent de stilul pe care-l voi alege va fi unul potrivit. Și voi avea posibilitatea să aleg o ținută atât de diferită încât Petrică să nu găsească pe altcineva îmbrăcat ca mine vreme de nouă țări și nouă mări. Cu cât mai diferit și mai nebunește voi fi îmbrăcat, cu atât mai bine.
Tot zapând printre pantaloni și hanorace second hand mi-au picat ochii peste o combinație care doar privind-o mă făcea să fiu inconfortabil. Iar în acest caz inconfortabil însemna perfect. O ținută pe care niciodată nu aș purta-o înseamnă o ținută atât de imposibil de ales și de alții, deci, prin deducție, era ținuta pe care trebuia să o aleg. Un bluzon roșu cu imprimeu și o pereche de pantaloni casual la fel de roșii. Îți furau privirea de la kilometri separat, dar împreună erau absolut incredibile.
Iar când în picioare ai niște „ciupici” pantofi roșii care să completeze imaginea, rezultatul nu poate fi decât unul: O mare de oameni cu gura căscată și nimeni care să fie ca mine.
Exact ceea ce aveam nevoie! Mai ales că pentru Petrică aveam întinsă o plasă care să-l lecuiască de glume și grijile ținutelor celor din jurul lui. Știindu-l că nu o să se poată abține am discutat cu unul din băieții din rețea să-l provoace la un mic pariu. Dar unul care să-l tenteze. O miză care să-l facă să-i scânteieze ochii după un câștig ușor. Nu mi-a fost greu să-l conving pe colegul să-mi intre în joc. Mai ales că și el i-a fost la un moment dat victimă glumețului.
Ce-a urmat? Păi exact ce așteptam! Un glumeț cu botul pe labe uimit de-o ținută îndrăzneață luată dintr-un second hand…
Articol pentru proba nr 10 din Spring SuperBlog 2022, probă sponsorizată de:
Pingback:Proba 10. Moda începe cu TINE!