Pas cu pas spre casa mea de vis

„Când o să fiu mare, o să-mi fac o casă pe malul mării…„

     Așa-mi spuneam pe la vârsta de 14-15 ani. Eu nu văzusem marea până la vârsta aia decât în niște poze învechite, amintiri de-ale părinților mei, dar știam că de pe malul mării se vede frumos răsăritul și îmi doream cu tot dinadinsul să mă trezesc dimineața și să urmăresc din patul meu cum soarele răzbește semeț din valurile mării pictând cerul în culori roșiatice, toate astea în timp ce-mi sorbeam fericit dulcea cafea.( Pe vremea aia încă mai credeam că se îndulcește cafeaua :)) )

     Visul nu s-a stins niciodată și după ce m-am angajat am început să pun leuț cu leuț la saltea pentru căsuța mea frumoasă de la malul mării. Primul pas l-am făcut pe la 25 de ani când un prieten m-a anunțat că a auzit el de o parcelă de pământ în buza mării care se vinde pe un preț decent. Era la o distanță considerabilă de orice stațiune turistică, lucru care mă încânta enorm. Nu conta deloc faptul că nu aveam asfalt până acolo, că accesul se făcea pe un drum desfundat. Pentru mine ăsta era un bonus. Asta însemna că mulți ani de-acum încolo o să fiu izolat și o să am parte de liniștea mult dorită.

     De atunci, însă, n-am mai reușit să fac mare lucru cu visul meu. Am ridicat o „coșmelie” în curte în ideea să-mi depozitez acolo materialele cu care aveam de gând să-mi ridic căsuța și cam atât. Ideea mea era simplă: La fiecare câteva luni aveam să cumpăr câte ceva și să depozitez acolo până când aveam tot ce-mi trebuia ca să mă apuc de treabă.

     Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, am renunțat la idee după prima tranșă de materiale duse acolo. Nu mi-am imaginat că avea să mă ajungă atât de scump. Drumul dus-întors până la mare, umblătura prin Constanța după materiale de construcții, hotel, mâncare, materialele propriu-zise, livrarea lor la casă… practic cheltuiam 1000 de lei pe materiale și alți 1000 pe restul. Așa că am renunțat la idee și am decis că mă voi apuca de treabă când voi avea toți banii necesari, ca să fac toate achizițiile de-odată.

     Doar că într-o zi am găsit și soluția pentru problema mea. Găsisem un site care ajută oamenii să-și procure materialele de construcții fără prea multe bătăi de cap, online și la prețuri mult mai bune decât din magazine. Procedeul e simplu. Le trimiți necesarul de materiale, ei îți fac oferta direct de la producător, plătești online și marfa ți se livrează la adresă gratuit. Simplu și eficient. Puteam să-mi fac cumpărăturile de materiale de construcții fără să mă mai deplasez, fără să mai arunc o groază de bani pe cheltuieli adiacente.

     Așa că am reactivat planul „pușculița-casa-de-la-mare” și am început să-mi fac planul. Cum adunam câțiva gologani, cum mă duceam pe site-ul Vindem-ieftin și-mi comandam. Azi fierul pentru fundație și cimentul, peste câteva luni cărămida și piatra decorativă și tot așa până când o să am toate materialele necesare ca să mă apuc de construcție. Am rezolvat cu un vecin din zonă să meargă la proprietate când vin livrările iar eu nu trebuie să fac altceva decât să strâng bani și să aleg materialele cu grijă. În loc de bere și chipsuri, pun acolo câțiva lei ca să cumpăr fier beton pentru casa din Constanța. În loc să merg cu băieții la meci, pun la saltea pentru tencuiala decorativă și tot așa. E greu, e un efort mare, dar merită fiecare sacrificiu când mă gândesc la cum o să stau eu pe terasa din fața casei, cu un martini în mână și-o să privesc în zare vapoarele care se pregătesc să intre în port.

Articol pentru proba nr 3 din Spring SuperBlog 2020, probă sponsorizată de

Vindem-Ieftin.ro