Peter la psiholog

     Ce caut eu aici? Am fost trimis cu forța. N-am venit de bunăvoie. Aveam alte lucruri mai bune de făcut, dar de’ în fața nevestei și-n spatele calului nu stai! Dacă-ți spune să faci ceva, apoi faci! Că altfel te-ai lins pe mustăți de fericire!

     Eu sunt Rabbit. Peter Rabbit! Nu, nu-s neam cu Bond, dar îmi place cum sună numele meu așa. Pare-a fi un nume de iepure curajos. Și nu că n-ar fi în totalitate adevărat. Sunt și puțin curajos. Sau, cel puțin, așa-mi place să cred. Nu știu sigur… diferența dintre curaj și pericol e relativ mică. Dacă te duci să-i vânturi codița pe la nas dulăului Relu și-apoi îl provoci la o cursă de 100 metri găuri e un act de curaj sau unul de inconștiență?

     Nu contează. Eu sunt aici pentru că, aparent, iepuroaica mea, Dora, mă ceartă în permanență și mereu îmi spune că am o problemă de atitudine. Sau mai multe… Dar cum poți spune că eu am o problemă de atitudine? Adică, dacă stăpânul vărzăriei mi-a prins toți frații și i-a băgat la ceaun eu n-am voie să zburd printre straturile cu morcovi? Oricum părinții mei au făcut alții la nici 5 minute după. Dacă lor le-a venit de… coțăit, mie de ce nu mi s-ar fi făcut foame? În plus, eu le-am spus că nu trebuie să iasă din vizuină până n-aud  motorul tractorului. Doar atunci se poate ieși în siguranță la micul dejun. Nu mai devreme.

     Acum ce-o să fac? O să pun mătura-n doliu doar pentru că ei și-au ascultat mai mult stomacul decât au ascultat de fratele mai mare? Am auzit eu că dragostea trece prin stomac, dar nu prin stomacul stăpânului, și nu trece cu carne de iepure. Adică, serios vorbind, ce li s-a întâmplat lor nu au fost scene pe care le vezi într-un film pentru întreaga famile. Și doar pentru că eu am țâșnit din vizuină și-am plecat la cules de morcovi imediat după ce stăpânul i-a dus pe frații mei în casă la jupuit și pregătit pentru ceaun gata, am o problemă la mansardă? Ai o atitudine monstruoasă, a zis! Ești îngrozitor, a zis! Ea chiar n-a înțeles că atunci era momentul prielnic să-i dau pagubă omului. Dura câteva ore bune până ieșea din nou din casă. O masă așa îmbelșugată nu se gătește cât ai spune iepure…

     Domnule, eu nu cred că am probleme deloc. Adică, uitați-vă la mine. Arăt eu a iepure nebun? Da, port o jachetă cumpărată de la second hand când toți ceilalți iepuri stau la… vuvuruza goală, e-adevărat. Dar uitați-vă ce bine-mi șade! Dragă domnule, dacă ați ști de câte ori m-a certat nevasta că mă port ne-iepurește, dacă ați ști de câte ori mi-a făcut apropouri subtile că ar trebui să mă dau după comunitate… dar la mine nu merge așa, domnule! La mine nu funcționează aia cu bat șaua să priceapă măgarul…sau poftim, iepurele. Mie trebuie să vii să-mi spui în față ce ai de zis. Că tot în față te-njur și eu dacă mă faci nebun și mă trimiți să mă caut la cap. Unii iepuri se laudă că-i dau blană de 100 de ori pe minut, eu mă laud că știu să-njur de 100 de ori pe minut, fără să repet vreo înjurătură, pe bune!

    Știu cum merge treaba asta la voi. Ne luați prin învăluire, ne lăsați să vorbim de ni se lungesc urechile, ne puneți să povestim despre copilăria noastră, despre părinți, despre viața amoroasă, despre reușitele și eșecurile noastre, după care ne băgați pe gât niște texte de-alea Freudiene și ne spuneți despre cum ar trebui să ne iubim mai mult pe noi înșine, că totul pleacă de la lipsa de încredere și respect în propria persoană, ne spuneți că trebuie să învățăm să trăim cu oamenii de lângă noi, să-i ascultăm și să încercăm să privim lucrurile prin ochii lor. Și la sfârșit, ne mai și taxați cu 100 de euro pe ora de ședință.

     Dar eu zic altceva, domnule psiholog, doctor licențiat și tot ce mai scrie în diplomele alea: Ia încearcă matale să trăiești într-o famile în care numărul membrilor se modifică în mod constant de la o lună la alta. Încearcă matale să trăiești cu o nevastă care-i atât de panicoasă încât se teme și de umbra patului. Încearcă matale să stai liniștit în vizuină când 35 de frățâni mai mici rod la legume cum roade cânele la ciolan. Crezi că mai rămâne ceva de ros și pentru ăia adulți? Ce zici?

     Rămâi matale aici, domnu’ psiholog și gândește-te la ce-am zis. Și ne vedem data viitoare să-mi spui la ce concluzie am ajuns. Eu aș mai sta cu matale, da’ tre’ s-o zbughesc în oraș și am cale de-o zi de alergat prin maidanuri. Apropo, domnu’ psiholog, puteți să tăiați din carnețel programarea de pe 30 martie 2018. Atunci n-o să fiu prin zonă. Mă duc la cinema că o să se lanseze filmul meu. Vreau să mă văd pe marele ecran!

Acest articol este pentru proba nr 11 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de IntercomFilm