„ -Pssst, tenisache! Aici, sus! Pssst! Băi, uitați-vă în sus! Așa, aici!
-Ce… cine… ce vreți? N-aveți treabă?
-Băi, tenisache… ce ziceți de-o combinație? Aduceți-vă purtătorul la noi, să ne cumpere! Văd că-i place încălțămintea sport! Aduceți-l la noi și mai departe ne descurcăm noi cu el. Îl vrăjim imediat să ne ia.
-Ce ziceți voi acolo? Costică n-a venit aici la Mall ca să-și cumpere de încălțat. De ce să-l aduc la voi? Ne are pe noi și e foarte mulțumit.
-Haideți băă! hai că, uite… dacă îl convingeți să ne cumpere, promitem că vă lăsăm să-l purtați și voi din când în când. Când iese să ducă gunoiul sau când merge după pâine… o să-l împărțim frățește…
-Nu-i ascultați pe vrăjitorii ăia! Nu le cădeți în plasă. Mint cu nerușinare! O dată au convins niște sandale să-și ducă purtătorul la ei și cum a ieșit omul din magazin încălțat direct cu ei, sandalele au aterizat în coșul de gunoi de lângă baie. L-au convins să le abandoneze. Mai bine aduceți-l la noi! Noi nu suntem așa! Noi suntem adidași de bărbați serioși. Dacă îl aduceți la noi, vă promitem, că-l purtăm cu rândul, câte o săptămână fiecare pereche. Împărțim frățește. Noi știm să ne-arătăm mulțumirea!
-Cum v-ați arătat mulțumirea și față de perechea aia de sneakers ieri, nu? Le-ați promis marea cu sarea și când ați plecat din magazin cu purtătorul lor ați făcut tot posibilul ca el să uite sacoșa în care i-a pus, acolo pe băncuța aia de lângă covrigărie. Da, da! Credeți că nu v-am văzut? I-ați luat ochii cu formele voastre frumoase, cu portocaliul vostru frumos și l-ați făcut să uite sacoșa cu bietele încălțări în Mall. Și lor le-ați promis tot așa, jumate-jumate… Ascultați la noi, tenisache… orice pereche de încălțări care pleacă din magazin direct în picioareale purtătorului, vor răul pantofilor vechi. Și fac orice ca să scape de ei! Orice!
-Iaaa, gălăgia! Înnebuniți săracii teniși de cap! Nu-i trebuie purtătorului lor încălțări noi care să le izgonească pe alea vechi. Lui i-ar prinde bine niște pantofi sport de bărbați, Puma! Pe noi ar trebui să ne cumpere. Hey, tenisache! Dacă-l aduceți la noi, să știți că noi n-o să-l împărțim cu voi frățește. Noi vrem să-l purtăm doar duminica. Nu ne place să ne uzăm foarte tare. O zi pe săptămână de mișcare e suficient pentru noi. Ne place să fim „pantofii buni” pentru cât mai mult timp! Voi îl puteți folosi de luni până sâmbătă cât vreți. Dar duminica ni-l lăsați nouă. Facem târgul? Batem șiretul? 
-Cine v-a spus vouă că noi ne-am adus purtătorul la Mall ca să-și ia încălțări noi? Am venit aici doar într-o plimbare. Nu ne trebuie colegi de pantofar.
-Nu vă trebuie? Atunci ar fi cazul să vă alarmați pentru că purtătorul tocmai a pus ochii pe niște Pumeți albaștri de toată frumusețea! Cred că o să-i cumpere!
-Ceeee? Nu se poate! Stângule! Repede! Durere-n degetul mic! Desfă-ți șiretul și strânge din găici că eu o să calc pe el! Ne-a tras pe sfoară purtătorul! Ne-a adus aici ca să ne înlocuiască! Ține-te bine… așaaa. Buuun! Acum!
-Ufff, era cât pe ce! Bine că l-am trântit la pământ la timp că altfel o încurcam. Acum, hai, spre casă! Am reușit să rămânem șefii lui cel puțin pentru o perioadă.
………………………………………………………………………………………………………….
-Dreptule, sună cineva la ușă. Cine-o fi? Ia să arunc o privire. Poate-i băiatul de la patru, ăla cu tenișii roșii. O fi venit să-l ia la alergat din nou? Sper că da! Că n-am mai ieșit din casă de mult. Ufff, nu pot să văd bine… e un băiat cu geacă albastră și sapcă pe cap. Are o cutie mare în brațe. I-a dat-o purtătorului nostru. A plecat. Costică s-a apucat să o desfacă imediat. Ce-o fi în ea? Ceeee??? Dreptule! Trezește-te! Nu se poate! Am fost trași pe sfoară! Purtătorul nostru și-a comandat online o pereche nouă de pantofi sport Puma! Exact modelul din magazin! Nuuuuu! Am fost înlocuiți mișeleștee! Să facem ceva! Să-l împiedicăm, să-i provocăm bătături sau să-l roadem! Trebuie să-l facem să renunțe la ei!
-E prea târziu, prietene! Răul a fost făcut! Războiul a fost pierdut. Trebuie să ne declarăm învinși…„
-Uite-așa am fost noi schimbați de purtătorul nostru după nici un an de când l-am cunoscut. Când credeam că relația noastră era perfectă, ne-am trezit cu o pereche nouă de pantofi la ușa iar noi am fost luați și aduși aici. În dulapul ăsta intunecos și neîncăpător, domnilor bocanci.
-Eheee, prieteni… voi nu știți…dar războiul l-ați pierdut pe șireturile voastre. Păi dacă nu-i provocați voi bătăturile alea, dacă nu-i creați voi disconfortul ăla în încercările voastre să-l faceți să nu cumpere pantofi noi, ați fi rămas în pantofarul de lângă ușă, alături de cei noi. Și mai aveați șanse să-l purtați. Așa… v-ați condamnat singuri la pieire. O să vă uite aici până în primăvară, la curățenie. Și atunci o să vă pună într-un sac negru și-o să dispăreți pentru totdeauna. Cum au pățit și prietenii noștri converșii mov. Le-am zis să nu-l împiedice, le-am zis să nu se mai agațe de toate pietrele… S-au lovit atât de tare încât li s-a desprins talpa. Și-atunci ați apărut voi…
Articol scris pentru proba nr 8 din Super Blog 2016