-Dana, am găsit! Am găsit o casă ieftină! Vin acum de la Primărie! Am vorbit cu nea’ Petrache, primarul! Am discutat cu el și, ca dar de nuntă (știi că el e prieten bun cu taică-tu), mi-a promis că ne vinde o casă de la ieșirea din oraș la un preț foarte mic. Mai puțin de un sfert din prețul normal! Mi-a zis că trebuie aranjată, dar cred că ne descurcăm! Are și teren mult, am înteles. Aproape două hectare de pământ. O să-ți faci grădina de flori la care visezi de când erai mică! Am înțeles că a fost casa unor bătrâni care au murit acum zece ani și, pentru că nu aveau urmași, a intrat în proprietatea Primăriei. Vrei să mergem s-o vedem acum? Trebuie să-i dau un răspuns cât mai repede! Am înțeles că a programat-o pentru demolare în curând așa că trebuie să ne decidem repede. Hai să mergem. În drum, îl luăm cu noi și pe nea’ Caisă. A zis că ne ajută cu reconstrucția dacă vrem, la un preț bun. A zis că vrea să se uite puțin la ea să vadă dacă merită să investim în ea sau dacă să căutam altceva.
……………………………………………………………………………………………………………..
-Doamne, ce e asta? Ce-i cu dărăpănătura asta? Uită-te și tu cum arată! Ai zis că trebuie doar puțin aranjată, asta trebuie demolată complet. Cum vrei să trăim noi în casa asta? Ce-i asta? O nouă farsă de-a ta? Ușile stau să cadă, geamurile sunt sparte, soba aia e și urâtă și spartă, totul e devastat aici! În mizeria asta vrei tu să mă aduci? Asta e ideea ta de „casa noastră de vis”?? Nu! Nu! Nu! Eu aici nu stau! Mă duc la mama! Mă duc să stau singură în chirie și aici nu calc!
-Domnișoară, nu trebuie să vă speriați… Da, casa arată rău. E-adevărat. Dar are potențial…
-Foarte bine, să-i vadă alții potențialul! Eu refuz să mă mut într-o casă care stă să cadă la primul cutremur!
-Nu stă să cadă. Tinere, îmi aduc aminte de casa asta. Moș Ion care a stat aici, mi-a fost maistru la liceu. Om cu stare, gospodar. Acum mai bine de 25 de ani m-a chemat la el să-i renovez casa. Pe-atunci era într-o stare mai gravă decât acum. Am reparat-o, am renovat-o, am făcut-o să mai dureze pentru încă o sută de ani de-acum încolo. Crede-mă pe cuvânt. Pereții sunt stabili, groși. Structura de rezistență este bună. Ar rezista și tancurilor rusești. Acoperișul este bine făcut, rezistă foarte bine, nu are scurgeri. Da, ai de băgat mulți bani în ea. Însă merită. Uite, la o primă vedere, tot ce trebuie să faci este să o izolezi la exterior, să-i schimbi tâmplăria, să-i dai un var la interior și să repari soba aia. Și casa ar căpăta deja alt aspect. Ar fi locuibilă. Bineînțeles că ai și varianta demolării și reconstrucție de la zero. Dar, cât ai plăti ca să dai jos niște pereți numai buni, te costă izolarea lor și un var la exterior. Vă las să vă gândiți. Eu cred că merită să o luați și să o reparați după cum vă place vouă. Potențialul este! Imaginație aveți. Bani nu vă trebuiesc foarte mulți… Gândiți-vă… (și-a plecat)
-Cred că are dreptate, Dana… ce zici? Și așa am spus că am vrea să ne facem casa după pofta inimii. Asta ar fi șansa noastră… hai s-o luăm!
-Nu știu… nu-mi place deloc! O urăsc! Ufff, bine! Dar soba aia dispare din casă! În locul ei vreau să-mi faci un șemineu frumos! Vreau să stau iarna lângă foc să beau vin fiert cu scorțișoară și să ascult colinde!
-S-a făcut! Șemineu o să facem!
În anul ce-a urmat, moș Caisă ne-a fost inginerul de șantier. După ce am scos tot din casă, ne-am apucat de treabă serios. Primul lucru pe care l-am făcut, a fost să chemăm un auditor energetic din echipa Enermed și am făcut o termografie a clădirii. De ei am auzit când s-a renovat clădirea de birouri în care lucrez. Stiam că sunt profesioniști cu foarte mulți ani de experiență, atestați de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Echipă de încredere, cu alte cuvinte. Au venit la sfârșitul lui noiembrie imediat ce a dat frigul, au scanat casa și așa am știut care erau părțile cele mai expuse pierderilor de căldură. La vremea aia ne încadram la clasa G de performanță energetică. Casa consuma și pierdea energie pe fiecare centimetru pătrat. Cum a dat primăvara, ne-am apucat de izolarea casei și de înlocuirea tâmplăriei. Geamuri noi, termoizolante (și cu izolație fonică), ușă trainică, din metal, toate au fost montate frumos pentru a spori confortul casei. Operațiunea de izolare nu a durat foarte mult. Și a fost și ieftină. În timp ce echipa lucra afară, eu cu Dana și cu moș Caisă lucram în casă. Var, vopsele, recondiționarea tâmplăriei interioare, montarea sistemului de încălzire prin pardoseală cu tot cu centrală(n-am reușit să ne punem de acord în privința modelului de calorifere, așa că am decis să nu folosim deloc). Încetul cu încetul, casa noastră începea să prindă o altă formă. Una frumoasă, atractivă… casa noastră devenea căminul nostru.
Ca să-i fac moftul duduii, am chemat un specialist care ne-a dărâmat soba cea urâtă și a ridicat în locul ei un frumos șemineu pe lemne. Da, știu… Deja aveam încălzire pe gaz, cu centrală, dar șemineul era un element de decor extraordinar de frumos și merita să-și găsească locul în livingul nostru.
Până au terminat băieții afară cu izolația, noi am reușit să schimbăm întreg sistemul de iluminat. Am profitat de faptul că instalația era foarte bună și tot ce a trebuit să facem a fost să schimbăm vechile becuri cu unele noi, performante, economice. Unele au fost eliminate de tot și au fost înlocuite cu spoturi luminoase cu LED, încastrate în pereți sau mobilă. Pentru cele din hol am montat sisteme cu senzori de mișcare și temporizare pentru a eficientiza timpul de folosire iar altele au fost pur și simplu schimbate cu becuri economice.
Văzusem cu ceva timp în urmă într-o revistă un sistem de încălzirea apei pe bază de panouri solare, așa că după mai multe calcule, am decis să ne montăm și noi un asemenea panou pe acoperiș. În felul ăsta nu ne mai făceam griji legate de consumul de energie electrică sau de gaz cu apa caldă. Noi suntem genul de persoane care par a fi înrudite cu rațele. O baie la noi consumă apă caldă cât pentru un regiment. Așa că, o sursă de energie alternativă pentru furnizarea apei calde ne-ar scuti de o cheltuială imensă. Aveam ceva bani, ne descurcam, ne-am fi permis să consumăm, dar de ce să nu trăim într-o casă performantă care să genereze facturi cât mai mici?
Renovările noastre se apropiau de sfârșit. Mici detalii de finețe și utilarea casei ne mai despărțeau de momentul final când, aveam să pășim în casa noastră cea nouă și performantă. Grădina a fost și ea aranjată, înfrumusețată, luminată cu mici lămpi solare pe toate aleile. Aveam chiar și colțul nostru de rai cu șezlong, grătar și masă de camping sub nucul bătrân din fundul curții.
Când am intrat în iarnă, am luat legatura din nou cu auditorul și l-am rugat să revină să execute o nouă termoviziune pentru a putea întocmi un certificat energetic căsuței noastre. A venit, și-a făcut treaba, și în scurt timp căminul nostru era fericitul posesor al unui certificat care spunea că se încadrează cu brio în clasa energetică A. Cu alte cuvinte, căsuța noastră cea dărăpănată și ponosită s-a transformat într-un rai al consumului de energie.
De ce am solicitat aceste operațiuni ale auditorului? Simplu: Dacă nu îl chemam, dacă nu executa o termografie a clădirii, nu reușeam să ne dăm seama pe unde aveam pierderile de căldură. După renovare, datorită auditorului ne-am convins că toate lucrările au fost făcute cu profesionalism și, casa noastră era 100% performantă energetic.
Articol scris pentru proba nr 9 din Super Blog 2016
Pingback:SuperBlog | Proba 9. Casă veche, caut performanță energetică nouă