În ultimii ani, datorită noilor activități de la muncă,m-am plimbat destul de mult prin țară. M-am obișnuit să fiu departe de casă, să-mi petrec săptămâni întregi prin camere de hoteluri, trezindu-mă dimineața și întrebându-mă: „Ce am azi de făcut? La ce oră termin munca și mă întorc la hotel, la odihnă?” Măcar o dată în viață aș vrea să mă trezesc într-o cameră de hotel și să mă întreb: „Azi ce aventuri mă așteaptă? Ce-o să mai vizitez?„
Nu mă înțelegeți greșit, în afară de deplasările în interes de serviciu am parte și de multe zile de concediu cu iubita mea. Zile minunate, cu odihnă și momente perfecte. Dar când mergem în concediu amândoi căutăm mai mult calmul și relaxarea. După oboseala acumulată într-un an de muncă preferăm să profităm de fiecare zi de vacanță și să lenevim cât mai mult. Pentru noi aventura se rezumă la o plimbare lungă spre cea mai apropiată atracție turistică sau o după amiază de leneveală pe șezlong cu o bere sau un cocktail și o carte în mână (bine, ea e cu cartea, eu cu berea sau cocktail-ul).
De asta spun că mi-aș dori o vacanță plină de aventură, de activitate. Aș vrea să experimentez și eu explozia de adrenalină și emoția descoperirii unui loc care să mă lase fără suflare. Aș vrea să-mi fac bagajul în grabă, să ies pe ușă și să plec. Nici măcar nu m-ar interesa unde. Din partea mea aș putea afla destinația doar când ajung. Atâta timp cât acolo aș experimenta aventura la cote înalte, chiar n-ar avea importanță unde. Sau aș putea intra pe pagina agenției de turism de aventură, aș pune degetul fără să mă uit pe orice destinație și aia ar fi!
Și cred că asta o să și fac. Pentru că atunci când vine vorba să aleg destinația de vacanță îmi este întotdeauna greu. De asta o las pe ea să aleagă unde să ne petrecem concediile. Dar n-o să pot să o las pe ea. Dacă mi-ar alege ea vacanța probabil m-ar trimite prin Veneția sau Atena ori Paris sau orice destinație care n-are nicio legătură cu conceptul de Extreme Travel. Știu că mă iubește și vrea să mă știe în siguranță. Iar o expediție în Patagonia și Țara de foc, ori vreun safari în jungla africană nu îndeplinesc standardele ei de siguranță. Deci de data asta o să „aleg” eu. Sunt o multitudine de excursii personalizate, organizate pe grupuri și cu planificări foarte precise ale activităților, dar eu aș prefera oricând grupurile restrânse, eventual prietenii apropiați și atât. Mă văd urmărind elefanții și celelalte animale din grupul Big Five (cele mai mari 5 animale ale Africii); chiar unul din marile mele visuri este să pot observa din apropiere rinocerii.
Mi-aș dori chiar să merg la scuba cu rechinii. Nici în glumă nu i-aș putea spune iubitei că vreau să înot cu rechinii în Africa de Sud. M-ar lega de mâini și de picioare și m-ar încuia în casă până la bătrânețe, doar ca să se asigure că nu-mi pun viața în pericol într-o asemenea aventură. Și dacă n-o să am totuși curaj să mă aventurez în apele periculoase alături de rechini, măcar un traseu de hiking aș putea încerca. O vizită pe la picturile rupestre din Lesotho ar fi de vis. În plus, astea nu-s activități atât de periculoase. Aș putea s-o iau și pe duduie cu mine la așa ceva. Nu s-ar speria.
Până la urmă cred c-ar fi o idee mai bună să mă axez mai mult pe drumeții, vizite în locuri minunate, urmărit animale sălbatice de la distanțe sigure și plajă lângă ocean cu un coktail în mână. Știu că mă atrag chestiile periculoase și adrenalina, dar parcă m-aș simți vinovat să plec într-o asemenea aventură și pe ea s-o las acasă doar pentru că e mai „periculos” decât vacanțele noastre obișnuite. Off, decizii, decizii! Oare-aș putea s-o conving în vreun fel să sară în apă și să fie înconjurată de rechini fioroși? Încă nu pun degetul ăla pe nimic…
Articol pentru Superblog 2018
Pingback:Proba 10. Transformă-ți viața într-o frumoasă aventură!