Mergând de la Iaşi spre Bucureşti cu maşina, pe bancheta din spate, stăteam rezemat cu capul de geam şi repetam în gând discursul pe care-l pregătisem pentru întâlnirea cu investitorii arabi.
La un moment dat, atenţia mi-a fost distrasă de un fir negru care traversa şoseaua în zigzag. Curios din fire, am început să urmăresc traseul firului cu pricina. Inventasem în minte un fel de joc, menit să mai alunge plictiseala şi să mă facă să uit de emoţiile întâlnirii.
După ce am 
trasat linii în gând, imitând cablul de deasupra, m-am oprit cu privirea asupra unei clădiri la care cablul meu se oprea. Acolo era capăt de linie. Finalul jocului meu închipuit. Era o clădire veche, fostă întreprindere comunistă, actuală firmă de IT sau ceva de genul. Deși arhitectura era destul de frumoasă, întreg aspectul îi era umbrit de zecile de cabluri care intrau și ieșeau din ea pe la toate colțurile, spre toate direcțiile.
*sursă foto:plusminusmures.wordpress.com/category/minus/cabluri-si-conducte/
Ce urât! Să vezi în 2016 asememea peisaje dezolante… Ai zice că patronul unei firme de IT are ceva viziune modernă și ar ști să transforme vechea clădire într-un imobil cu temă futuristă. Sau, de ce nu, să ridice una nou-nouță care să dea pe spate pe oricine. Da’ de unde? Offf, să am eu banii lor, mi-aș construi o casă atât de modernă încât să-l fac gelos chiar și pe Bill Gates.
Nici nu-i așa greu să realizezi un asemenea proiect. Totul începe cu o vizită la un birou de proiectare. Am înțeles că cei de la AIA Proiect sunt super profesioniști. Îți pun la dispoziție proiecte de casă gata făcute sau, îți gândesc alte proiecte după pofta inimii și, după o primă discuție cu ei, dacă nu ești Cănuță-om-sucit să te răzgândești, să-ți vină alte idei, în câteva săptămâni ai proiectul tău de casă nouă „la gata”. O dată ce-ai primit proiectul finalizat, obținerea autorizațiilor și începerea construcției sunt floare la ureche. Bani să fie.
Dintotdeauna am visat la o casă cu etaj. N-am înțeles niciodată ideea de mansardă. Vreau etaj complet. Îmi place o casă atunci când este perfect împărțită. La parter, zona de zi cu living, dining, bucătărie, o baie de serviciu și-un birou…oooh, cât am visat să am o casă a mea cu biroul meu privat. Eventual cu o bibliotecă imensă din lemn masiv, în spatele careia să fie ascuns un spațiu secret :D. Dar, nu. Fără spații secrete. Trecând la etaj, casa mea ar trebui să aibă patru dormitoare. Unul matrimonial, cu baie și tot tacâmul și 3 dormitoare pentru copii și musafiri. Eh, unii ar spune că dacă tot îmi fac casă nouă, aș putea să fac băi în fiecare dormitor. Dar de ce? Eu vreau să-mi văd copiii certându-se pe tema „cine-a fost primul la rând la baie”. Ca în filmele americane. Ar fi o chestie amuzantă. Trecând peste partea de amuzament, o baie în fiecare cameră mi s-ar părea o cheltuială fără rost. O proastă gestionare a spațiului interior. Cu două băi perfect utilate pe etaj, situația ar fi rezolvată.
Când vorbim despre construcția în sine, materialele folosite ar fi cele mai performante. Văzusem undeva un articol despre un tip nou de BCA care, nu ar mai avea nevoie de izolație externă. Zic ei că ar fi suficient doar un strat de izolație la interior, cu plăci Multipor. Asta ar fi una din alegerile mele. Vreau o casă nu doar frumoasă ci și performantă, care să consume puțin. Când eram mic copil, stăteam cu familia într-un apartament vechi, cu ferestre mici, prost luminat. Ziua în amiaza mare stăteam cu becurile aprinse în toată casa pentru că altfel, aveam impresia că stăteam într-o grotă. De asta pentru casa mea aș alege niște ferestre supradimensionate. Lumina trebuie să intre în casă. Bineînțeles, ferestre cu izolație termică de înalta calitate pentru că nu mi-aș dori să bag lumina în casă prin ele, dar să dau afară căldura.
Îmi aduc aminte de vremea copilăriei când puneam o galenă pe calorifer și așteptam să prind Radio Iași. Ce mic și credul eram… Ei, copiii mei nu vor avea parte de așa ceva. Caloriferele nu mai sunt o optiune viabilă în zilele noastre. Sistemul de încălzire s-ar muta în pardoseală pentru că este mult mai eficient și mult mai estetic. Avem nevoie să folosim orice spațiu din casă și o țeavă ori un calorifer pot încurca atunci când vrei să-ți faci mobilier „la moft”.
Cum nicio casă nu funcționează fără curent electric, sistemul de electrificare ar ajunge la mine acasă îngropat pe sub pământ. Nu vreau peisaje dezolante, nu vreau cabluri atârnând de casa mea. Cum am mai spus, o casă trebuie să fie performantă și frumoasă. În egală măsură. Și pentru că vorbim de performant, un sistem de transformarea energiei solare în energie electrică ar fi de vis. Să-ți produci singur o parte din curent și să introduci surplusul în sistem, ori să-l înmagazinezi este un mare avantaj în buzunarul tău. Cine n-ar vrea facturi de zeci de lei în loc de sute, mii? Cu toții vrem să locuim în case care să consume cât mai puțin și să dureze cât mai mult. Nu?
Sunt un om al tehnicii. Un om care n-ar putea trăi într-o lume fără gadgeturi. De asta casa mea ar fi complet conectată la internet. Sunt plecat de acasă, e vremea frumoasă și cald afară, deschid geamurile de la distanță. E iarnă, frig și mă întorc spre casă zgribulit, scot telefonul din buzunar și-i spun centralei să-mi pregătească 25 de grade. Lucruri mărunte ar spune unii. Eu spun că sunt lucruri care aduc calitate vieții.
Visul meu cu ochii deschiși s-a risipit o dată cu intrarea între betoanele Bucureștiului. Am privit pe geam, m-am gândit și am strigat către șofer:
-Tudor, hai să facem un ocol prin Sectorul 3 pe lângă Parcul Alexandru Ioan Cuza.
-Te-ai îmbătat? Ce-ai? Ce să facem acolo?
-Vreau să discut cu cineva urgent. Am nevoie de-un proiect de casă nouă…
Articol scris pentru Super Blog 2016