Volodia, mămic de bebel super-erou!

„Voi fi mămic!” Astea sunt cuvintele pe care nu doar că nu le vei înțelege niciodată, dar care te vor da peste cap pentru mult timp. Să vă explic. Prietenul meu imaginar, Volodia a făcut ce-a făcut și m-am trezit că a ieșit din culcușul lui călduros de-acolo din creieras și-a început să bântuie lumea. Și așa de bine-a bântuit-o că s-a întors după o lună acasă cu un test de sarcină în dinți și-un zâmbet pe toată fața spunându-mi senin: „Voi fi mămic!”

Cum s-o fi întâmplat, habar n-am! Dar un lucru e sigur! Peste 9 luni nu voi avea de suportat șase prieteni imaginari și cu Volodia șapte ci gașca se va mări cu unul. Unul mic și al naibii de gălăgios. Nu-mi era mie suficient că făceau ăștia petrecere în capul meu în fiecare zi, acum mai vine și-un Găgăuță mic și gălăgios.

Eh, faptul e consumat, deci singurul lucru care a rămas de făcut este să mă pregătesc de marea venire a lui Găgăuță (nu mă judecați pe mine, tot stimabilul Volodia i-a ales numele). Iar acum, de când s-a întors acasă pachet 1+1 gratis i s-au trezit și instinctele (m)paterne și a început pregătirile pentru bebele „ce va să vie”. Bineînțeles că, fără să fiu întrebat, am fost inclus în planul ăsta de pregătiri, iar acum sunt nevoit să intru în horă pentru că dacă nu aș intra, asta ar insemna să-i dau drumul iar netotului pe străzi și uite ce-a pățit blegul ultima dată când a plecat de unul singur la plimbare prin oraș. S-a întors acasă cu burta la gură. Deci, daca vreau să nu risc o nouă surpriză vrând-ne-vrând mi-am luat în serios rolul de pregătitor al nașterii lui Găgăuță.

Cum nu știu absolut nimic, dar NIMIC despre nou-născuți și despre ce le trebuie, am mers și eu orbește și consultându-mă cu ceilalți șase rezidenți din creierul meu, am început să cumpăr cele trebuincioase ca Volodia să aibă parte de-o naștere ușoară. Și cum a fost un exercițiu de echipă, ideile au fost multe. Însă, le-am luat în calcul pe cele care-au primit cele mai multe voturi din partea tuturor.

Cea mai votată idee, în proporție de șase la unu (ghiciți voi cine-a fost unu ăla), am decis săi achiziționăm un pachet de recoltare celule stem pentru bebeluș. De când a aterizat în mintea mea, Volodia a visat să devină un super-erou, dar n-a avut niciodată șansa asta. Însă, prin pachetul ăsta, bebele lui va avea șansa să devină super-eroul mult visat de tătână-su. Practic, la naștere, copilului i se vor recolta din diverse surse celule stem care vor fi criogenizate și păstrate o perioadă foarte lungă de timp pentru a fi utilizate în cazul unor afecțiuni foarte grave sau, pot fi donate pentru alte persoane care ar putea avea nevoie. Și asta l-ar face pe cel mic super-eroul celor care vor fi salvați de celule lui stem recoltate fie din sângele cordonului ombilical ori sângele placentar, fie din țesutul cordonului ombilical sau din recoltarea placentei.

Următorul cel mai popular cadou a fost o ședință foto profesionistă care să se întindă pe un an. Un album foto care să conțină câte 10 fotografii din fiecare lună a primului an din viața copilului.

Foarte mulți din „comitet” au ales să-i cumpărăm micuțului un video baby monitor prin care „mă-su” să-l poată supraveghea atunci când nu este în încăpere. Măcar cadoul ăsta este mai util decât albumul foto, zic. Deși, tare mă gândesc că Volodia al meu o să folosească în alte scopuri camera aia decât să-și supravegheze odrasla.

Un alt cadou pe care l-am găsit util a fost un set de electrocasnice numai bune pentru preparat mâncarea copilului. Un blender, un tocător, un pasator, un sterilizator și un steamer ni s-au părut cele mai bune alegeri pentru ca proaspătul mămic să-i asigure bebelului o alimentație perfectă.

În ultimă instanță ne-am gândit să-l ajutăm pe mămic și cu niște bani pentru că banii nu strică niciodată. Așa că am decis să facem o chetă și să-i depunem banii într-un cont dedicat copilului. Ce-o să facă cu banii ăia? E treaba lui, atâta timp cât o să fie pentru cel mic. Numai pe votcă să nu-i dea.

Priveam cu toții mândri la toată lista de cadouri pe care-o pusesem la punct pentru evenimentul ce avea să urmeze, dar nu înțelegeam de ce toți mă priveau atât de insistent. Abia după câteva minute mi-am dat seama ce era: Toți erau, fără excepții, prietenii mei imaginari, rodul creației mele. Ceea ce însemna că eu eram responsabil de toate cadourile de pe lista aia. Oooh! Dacă mi-aș fi dat seama mai înainte, măcar scurtam lista aia! Acum o să mă ruinez!

M-am întors pe partea stângă și am deschis ochii timid. În fața ochilor aveam telefonul pe noptieră. Ora era 7 dimineața. Ca niciodată mă trezisem fără alarmă. Când m-am uitat pe ecranul telefonului, am văzut notificarea unui mesaj. M-am ridicat în capul oaselor și l-am citit. Sora mea tocmai îmi născuse nepoțelul peste noapte. Sunt unchi din nou…

Articol participant la proba nr 2 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de Cord Blood Center și dedicat în întregime surorii mele care săptămâna următoare este programată să-l aducă pe lume cu adevărat pe nou meu nepoțel.