Tocmai am realizat că am împlinit 9 ani de când lucrez în companie. 9 ani în care nu am realizat mai nimic. Nu mi-am cumpărat casa de vis, nu m-am însurat, nu am făcut nicio investiție în viitorul meu. Am strâns niște bani, da. Aveam în plan să-i folosesc la nuntă. S-a dus naibii planul. Restul, erau pentru un avans la casa pe care urma s-o cumpărăm. Și asta e pe apa sâmbetei. Așa că am decis să fac cel mai imatur, cel mai stupid lucru pe care-l poate face un om în situația mea. La anul, când împlinesc 10 ani de muncă, îmi voi lua un concediu prelungit și plec în lume. Sau mai bine zis, în jurul lumii! Am 10 luni la dispoziție să pun la punct toate detaliile pentru un mega-circuit, în care să vizitez nici mai mult, nici mai puțin de 40 de țări, pe toate continentele.
Și pentru că o astfel de experiență nu se are niciun farmec dacă o trăiești de unul singur, am căutat și-am căutat mai mult, nu partener de drum. Nu-i ușor să găsești pe cineva dispus să fugă de acasă undeva la 2-3 luni și, la drept vorbind, nici ieftin nu-i. Așa că, după multe gânduri am decis că cel mai potrivit partener de drum nu are cum să fie altul decât Ionică, prietenul meu imaginar. Ionică e disponibil oricând, locul lui în avion nu costă nimic, nu se supără pe mine, nu mă supără cu nimic, e prietenul perfect! Să nu mai spun că nu există riscul să mă lase cu ochii în soare după ce planificăm concediul sau, mai rău, să se ducă singur și pe mine să mă lase acasă.
Acum că am stabilit cu cine merg, mai trebuie să stabilesc un itinerariu precis și un calendar de activități pentru fiecare țară în parte. Vorbim, totuși, de un număr impresionant de țări prin care plănuiesc să trec, iar timpul este, relativ limitat. Am tras, practic, toate sforile pe care le puteam trage și mi-am făcut rost de vreo 79de zile de concediu. Plătit, ne-plătit, puțin medical, câteva zile în avans de pe anul următor, am făcut și-am adunat până am ajuns la 79. Dacă mai găseam o singură zi prin joben, mă simțeam Phileas Fogg. Dar n-am. Am 79.
Iar pentru că timpul mi-e oarecum limitat, voi împărți țările pe două categorii. Cele în care voi sta o singură zi și cele în care voi zăbovi până la 3 zile. Cele de o zi vor fi țările pe care le-am mai vizitat până acum. Am mai făcut eu de-a lungul timpului „aroganțe” și am mai ciupit ba niște city break-uri, ba niște circuite culturale Christian Tour, ba o vacanță la bulgari, deci astea vor fi țările pe care le voi vizita pe repede-nainte.
Voi vizita, probabil, Sofia, în Bulgaria, voi mânca un gyros autentic în Grecia, voi vizita muzeele din Tunis (am citit într-o carte despre muzeul Bardo), voi vizita o piață de covoare din Teheran, in Iran (fără să cumpăr nimic), voi testa una din cele peste 1000 de rețete culinare tradiționale ale Uzbekistanului, voi ține un moment de reculegere pentru eroii căzuți în război când voi ajunge în Vietnam și voi pleca mai departe spre Australia unde vreau neapărat să văd un cangur în mediul lui natural.
Dincolo de ocean, pe coasta vestică a Americii Latine, voi încerca să vizitez deșertul Atacama din Chile, vreau neapărat să închiriez și să conduc pe străzile întortocheate din Cuba una din mașinile clasice, încremenite, parcă în timp și după ce voi vizita alte țări în care voi mai zăbovi, voi merge tot spre nord spre Coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii unde vreau să mănânc un hot-dog autentic, în San Francisco. Știu, o să spuneți că sunt nebun că vreau să petrec o singuă zi în State, dar mai dragă mi-e următoarea țară de pe listă pe care o voi vizita înainte să traversez din nou oceanul spre Europa. Dar voi spune mai multe despre ea puțin mai târziu.
Cum ziceam, acasă, în Europa… Și aici voi avea multe țări cărora le voi rezerva o singură zi pentru că multe le-am văzut deja „pe larg”. Așa că voi face o plimbare pe malul Tamisei în Anglia, în Olanda am treabă în Amsterdam, vreau să vizitez mai multe magazine dedicate adulților (ultima dată când am fost, eram însoțit și nu se cădea), iar în prin Germania voi trece doar cât să-mi fac un selfie în fața Porții Brandenburg. Voi merge pe stadionul Santiago Bernabeu, în Spania și îmi voi face un alt selfie, după care, în Italia, voi căuta cele mai gustoase Paste din Roma. După o masă copioasă și o înghețată autentică, vreau să văd Columna lui Traian și apoi mă pregătesc iar de drum. Voi vizita câteva clădiri istorice din Viena, în Austria și voi încerca bucătăria din Cehia. Am înțeles că ei pun sos la orice fel de mâncare și sunt extrem de curios să văd dacă e adevărat. Voi vizita lagărul de concentrare de la Auschwitz, în Polonia și voi vărsa o lacrimă pentru atrocitățile care s-au întâmplat acolo, după care voi încerca să vizitez locul celei mai mari nenorociri din lumea moderna, Cernobîlul Ucrainei. Înainte de a ajunge acasă voi zăbovi o zi la Chișinău, în Moldova, doar ca să beau un vin bun și să vizitez cramele locale.
Astea au fost doar țările pe care le voi vizita în viteză. Pentru următoarele 20 de țări voi rezerva un timp mai lung, cam 3 zile pe țară pentru că vreau să le cunosc mai în detaliu și, dacă voi găsi ceva interesant, normal că mă voi întoarce. Cine știe ce circuite exotice Christian Tour mă vor duce pe coastele însorite ale Braziliei sau în frumoasa Thailanda. Dar să le luăm pe rând.
Înapoi la începtul mega-circuitului meu, în Turcia… voi vizita bazarele lor, voi mânca rahat turcesc și voi face plajă pe nisipurile Antaliei. Voi vizita piramidele din Egipt și voi încerca o frumoasă călătorie pe Nil. Poate voi vedea și crocodilii. Voi zăbovi la situl arheologic de la Axum, in Etiopia și voi gusta celebra injera, pâinea lor nedospită. Voi merge în safari în Africa de Sud și voi admira frumosul elefant. În India vreau să vizitez templele budiste, și vreau să mă umplu de spiritualitatea oamenilor locului. Vreau să văd dacă e adevărat că în Mongolia cea mai bună friptură de vită este din carnea de oaie și trebuie neapărat să experimentez viața de noapte din Bangkok, în Thailanda. Acolo mi-am rezervat 3 zile doar în cazul în care mă pierd prin oraș, ca în filmul Hangover. În Japonia voi privi și traversa intersecțiile mega-aglomerate ale Capitalei, Tokio și voi căuta un samurai adevărat.
Din Japonia, următoarea țară în care voi rămâne o perioadă mai lungă este Noua Zeelandă. Nu știu ce mă va aștepta acolo, este singura țară despre care nu am citit niciodată nimic, dar probabil asta va fi acel ceva special. Nu știu la ce să mă aștept.
Peste ocean, Peru și Costa Rica vor fi primele două țări în care voi vizita mai multe locuri. Machu Picchu, Valea sacră a incașilor, Parcul Național Manuel Antonio, vulcanul Arenal, pădurile noroase și Monteverde. Brazilia va fi o vizită specială. Voi dedica toate zilele plajei Copacabana din Rio, voi testa toate cocktailurile posibile și imposibile și cu siguranță o să-mi pun în calendar un comeback. Din Mexic îmi voi cumpăra sombrero adevărat, voi mânca cele mai picante gustări care există și voi vizita granița cu Statele Unite.
Mai sus de U.S.A, voi petrece trei zile în răcoroasa Canada unde vreau să încerc siropul lor de arțar și unde sper, chiar speeer să urmăresc un meci de hochei. Sau două.
Iarăși despre acasă, despre Europa: multe, foarte multe dulciuri în Belgia, un croissant și o cafea pe promenadă în Paris, turnul Eiffel și un vin bun (altul în fiecare zi) vor fi activitățile mele din Franța, în Portugalia vreau să mă plimb pur și simplu prin zonele rurale și să gust un vin de Porto „de la mama lui). În Croația voi zăbovi mai mult doar pentru odihnă, înainte de un tur de forță prin țările Nordice.
Va fi o perioadă plină de adrenalină, de bagaje, de alergătură între avioane și momente de tensiune maximă, dar pun pariu că mă voi întoarce din această călătorie în jurul lumii alt om. Voi fi mai bun, voi fi mai relaxat, mai calculat.
Articol pentru Superblog 2019