După episodul amuzant când Personajul meu a fost victima glumelor unei morse glumețe și a vrut să spargă un bolovan de cale ferată în mai multe bucăți crezând că este un cristal aducător de bani pe care plănuia să-l vândă și să se îmbogățească, mi-am amintit de o poveste foarte mișto în centrul căreia am fost eu și un cristal.
A, nu știți povestea cu Personajul? Bine… v-o las aici:
Ok, acum presupunând că v-ați întors aici după clipul cu Personajul, haideți să vă povestesc pățania mea cu pietrele semiprețioase.
Era anul 2006. Eu eram singur cuc, dar cu toate astea eram inconjurat de fete. Nu vă gândiți, eu sunt ăla care a scris manualul „How to be friendzoned„. Eram prietenul cel bun al fetelor, confident, umăr de plâns când băieții le supărau, dar niciodată mai mult de atât. Mai aveam câteva săptămâni până la BAC și Cami, una din „fetele mele” m-a rugat s-o ajut să-i cumpere un cadou special lui George (Îh, George!), iubitul ei. George era un coleg de la altă clasă care mă cam călca pe nervi pentru că se combinase cu Cami fix în ziua în care mă hotărâsem să-i spun eu că-mi plăcea de ea. Bineînțeles că n-am mai apucat.
Bun, revenim. Cami m-a rugat să o ajut să-i cumpere un cadou de sfârșit de liceu lui George și pentru că eu eram un prieten bun am decis să o ajut să-l aleagă. Nu-mi plăcea situația, dar eram în limbă după ea așa că nu puteam refuza.
Zis și făcut, o iau pe Cami de-o aripă și mergem să colindăm Iașiul în căutarea cadoului perfect. În timp ce mergeam umăr la umăr cu ea, ca un bun prieten ce eram (Doamne, ce mi-aș fi dorit să fi fost palmă-n palmă) și șutând toate pietrele ce-mi ieșeau în cale, mi-a venit o idee. Ce-ar fi dacă i-am lua lui George o brățară din cristale terapeutice? Auzisem eu nu știu pe unde despre ele și mă încântase ideea. Însă n-aveam așa mare încredere să-mi cumpăr una, așa că găsisem cobaiul perfect pentru a testa veridicitatea celor auzite.
Ce sunt brățările terapeutice din cristale? Ei bine, sunt brățări (logic) confecționate din pietre semiprețioase sau cristale care au au diverse proprietăți terapeutice. Unele pot ajuta purtătorii să capete energii pozitive, altele pot fi de folos în dragoste, pentru belșug și multe altele. Ei bine, m-am gândit că ar fi fost o idee bună dacă i-ar fi cumpărat lui George o brățară de asta. Bineînțeles, recomandările mele erau pe brățările cu belșug, cu energii pozitive, cu inteligență, evitând în mod evident să discut despre alea „aducătoare de dragoste„.
Bineînțeles că nu am reușit s-o țin prea mult departe de pietrele dragostei pe Cami că vânzătorul practic i le băga în buzunar. Și cum cadoul trebuia să fie pentru iubitul ei pe care îl iubea… vă dați seama. A cumpărat un set de două brățări. Una pentru ea, una pentru George (Îh, George!), le-a împachetat frumos și le-a pregătit pentru ultima zi de școală când urma să-i ofere cadoul.
Timpul a trecut repede, ultima zi de școală a venit iar Cami a alergat pe hol până la clasa lui George ca să-i ofere frumosul cadou. Doar că așa cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, George care se pricepea aparent ( al naibii că era perfect) la treburile astea cu cristale și pietre semiprețioase, i-a râs în față lui Cami când i-a spus despre brățara cu pietre aducătoare de dragoste.
Le-a scos tacticos, le-a agățat pe degetul mic și de față cu toată clasa a zis cu voce tare: „Gagică-mea mi-a cumpărat cristale pentru protecție. Am nevoie să fiu protejat de ametiste, onyx și turmalină neagră! Ai pus și-un GPS printre pietrele astea? Vrei să știi mereu unde sunt?” A aruncat brățările înapoi în cutie, l-a apucat pe Dan de după gât și-au plecat împreună râzând de „gafa” lui Cami.
Aparent vânzătorul de la care cumpărasem n-avea nicio treabă, nu știa care piatră, ce, cum, unde se folosește și le spunea oamenilor chestii la întâmplare. Uite-așa ne-a fraierit și ne-a vândut cristale care ar trebui să ofere protecție purtătorului, mințindu-ne că pietrele au o energie care atrage iubirea.
Aminte să luați că toate astea se întâmplau în 2006 când cea mai smart parte dintr-un telefon mobil era transferul de muzică prin infraroșu, iar internetul încă era o necunoscută pentru mulți dintre noi. Deci n-aveam de unde ști prea multe despre subiect. Ce ni se spunea, aia luam de bine.
Long story short, BAC-ul a trecut, George n-a mai rămas cu Cami și eu…. ei bine, nici eu nu am rămas cu ea pentru că povestea asta nu e una din alea cu prinți, prințese și cu final gen: „Și-au trăit fericiți… bla bla bla”. Asta e o poveste reală în care odată friendzoned, pentru totdeauna friendzoned. A! Totuși, m-am simțit puțin vinovat și am cumpărat de la ea brățările. Până la sfârșitul verii pe amândouă le dăruisem… și nu unei singure fete…
Articol scris pentru proba nr 6 din Superblog, 2022, probă sponsorizată de
StoneMania Bijou
Pingback:Proba 6. Primul contact cu lumea cristalelor