Când amicul meu ne-a propus să mergem la el, în Bulgaria, am spus imediat „DA”. Însă, când ne-a spus că nu ne vom petrece vacanța la el acasă, în Sofia ci la aproape 100 de km vest de Capitală, într-un sătuc de munte cu doar 18 locuitori, aproape de granița cu Serbia, bucuria mi s-a dublat. Din ce-mi povestise el, zona este una extrem de izolată, de liniștită iar locul este perfect atât pentru meditare cât și pentru activități sportive, cum ar fi excursiile cu bicicleta. Sute de hectare de pădure, nimeni să ne deranjeze. Vacanța perfectă!
Inițial am zis că ar fi de preferat să ne deplasăm cu un avion până la Sofia și de acolo să închiriem o mașină pe care să o folosim pe durata șederii în Bulgaria. Dar când am văzut cam câte bagaje aveam să luăm cu noi, am schimbat planul. N-aveam cum să cărăm în cala avionului atâtea! Pe lângă că ne-ar fi ruinat numai taxele pentru volumul imens de trollere, ar fi existat mereu riscul să rătăcim vreun bagaj și nu prea ne surâdea ideea. Așa că am deci să mergem cu mașina din dotare. E nouă, e 4×4 și e a noastră, deci scăpam de multe griji. Și, cel mai important, puteam să luăm cu noi și bicicletele pentru niște drumeții de neuitat. Bifăm și evitarea închirierii unora de la ei. Niciodată nu știi ce calitate au bicicletele de închiriat și, în plus, pe ale noastre le cunoaștem deja. Le știm limitele, că doar noi le-am testat de atâtea ori.
După ce-am stabilit că plecăm cu mașina ne-am dat seama că nu prea suntem pregătiți pentru un drum atât de lung și categoric nu suntem pregătiți pentru drum prin munte. Duster-ul nostru o fi el 4×4, dar când l-am cumpărat nu ne-am gândit deloc la
eventualitatea unor drumeții prin munte. Și nici nu ne-am gândit cum aveam să transportăm bicicletele. Până acum era ori mașina, ori bicicleta. Niciodată nu am plecat la drum cu ambele. Așa că am decis că era cazul să ne pregătim. Prima dată, un suport pentru biciclete. N-a trebuit să căutăm prea mult până am găsit exact ce ne trebuia. Având în vedere că cel mic mai are puțin și-și primește și el propria bicicletă, am optat din prima pentru un suport pentru 3 biciclete. Am căutat un model care să suporte o greutate cât mai mare, drept pentru care un model cu o sarcină maximă de 60 de kilograme ne-a convins. Faptul că vine standard cu sistem antifurt, cu sistem de semnalizare și suport pentru numărul de înmatriculare ne-a liniștit și mai mult. Mai ales că totul este omologat RAR și EU, deci n-aveam de ce să ne facem griji că am putea fi opriți pe drum și întrebați de sănătate.
Acum, suportul l-ai luat. Dar unde-l fixezi. Nu degeaba se cheamă suport cu prindere pe cârligul de remorcare. Așa că, am pus repede în coș și un cârlig. Nu de alta, dar e 
util. Și acum, când luăm bicicletele cu noi și pe viitor, dacă ne apucă pandaliile și vrem să plecăm la drum cu rulota. (Nu că am avea rulotă, dar la cât de nebuni suntem, nu vreau să pariez că ne-am abține de la o asemenea achiziție dacă ni se pune pata. Deci, să fie mașina pregătită pentru orice, zic. A fost ușor să alegem un cârlig, credeți? Aveți idee câte modele de cârlige de remorcare pentru Dacia există? Dar pentru Duster? Sunt pe anii de fabricație și diverse modele! Dacă o lăsam pe doamna cred că nu se lăsa până nu găsea unul care să se asorteze cu caroseria, ori cu volanul. Sau poate căuta până găsea unul pe fucsia… Dar n-am lăsat-o pe ea, ci l-am ales eu. Stil pur bărbătesc! „Ăăă, se potrivește? E ieftin? Ăla e, tătică!„
Ce vă spuneam despre bagaje? Știți portbagajul de Duster, nu? Dacă nu, aflați de la mine este mega-încăpător! Un bărbat poate înghesui în el toată casa! Și-i mai rămâne spațiu și pentru 2-3 lăzi de bere. Dar când bărbatul călătorește însoțit de femeie… ecuația se schimbă. Abia ai loc pentru bagajul ei. Tu, dacă ești norocos, îți poți îngrămădi pe la picioare o gentuță mică, mai mică decât alea acceptate ca bagaj de mână la avion. Așa că, normal că a trebuit să mă gândesc și la mărirea spațiului pentru bagaje. Cum schimbarea mașinii cu o dubă sau cu un autobuz ieșea din calcul, a trebuit să mă mulțumesc cu o cutie de portbagaj. Nici prea mare, nici prea mică, nici urâtă nici frumoasă, nici scumpă nici scumpă. Adică ieftină, bună și spațioasă, vere! Din nou am ales-o repede-repejor ca să nu-i dau timp doamnei să se uite prin multitudinea de oferte că cine știe cu ce nebunie mă pricopseam. Am ales ceva să fie ușor de montat, destul de spațioasă (după standardele mele spațioasă, că după ale ei, e comparabilă cu volumul torpedoului) și să nu iasă prea mult în evidență.
Buuun! După ce-am dotat mașina cu toate cele trebuincioase unei călătorii de pomină prin munții Bulgariei, toată treaba era ca și gata până când… „Iubiii, dacă tot mergem la munte și-i o zonă atât de izolată, nu-i așa că mă lași și pe mine să conduc Dusterul?„
E clar! Unde-i pagina aia cu scuturile metalice pentru motor?? Bine că pe AutoGedal au livrare în 24 de ore! Mâine o trimit la soacră-mea și până se întoarce am și montat accesoriile pe mașină….
Articol pentru proba nr 13 din SuperBlog 2019, probă sponsorizată de
AutoGedal
Pingback:Proba 13. Prin Europa cu mașina