Știți momentele alea din copilărie când iarna părinții vă spuneau să stați în casă că e „un ger de crapă pietrele„? Ei bune, sunt aici să vă spun că zilele alea erau zile răcoroase de toamnă pe lângă iernile geroase pe care le aveam eu de îndurat în vechea mea casă. Vă vine să credeți sau nu, în anii ce-au trecut am avut parte de niște ierni atât de friguroase, încât vă jur, la un moment dat vedeam pisica plângând la ușă! Și nu afară! Plângea la ușă în casă cerând să-i dau drumul afară că acolo era ceva mai călduț. Știu că e greu de crezut, dar aveam nopți în care pur și simplu îmi doream să fiu un urs, să mă covrigesc în pat și să mă mai trezesc abia la primăvară. Apropo, știați că ursul în timp ce hibernează își vâră nasul în (scuzați) fund ca să-ți mențină temperatura corpului cât mai ridicată? Nu? Nici eu! Am aflat-o de la unchiul meu când a trecut pe la mine într-o iarnă și-a făcut mișto de mine spunându-mi că la mine se simte ca atunci când s-a pierdut prin Urali pe timp de iarnă și-a trebuit să convingă un urs să-mpartă cu el vizuina. Așa a aflat e cum hibernează urșii, cică. Bine, unchiul meu exagerează cu poveștile, dar adevărul este că la mine în casă era atât de frig încât până și șoarecii își făceau bagajul și se mutau în cușca câinelui pe timp de iarnă.
„-Măi, am auzit că la tine sunt minus douăzeci de grade! E-adevărat?
-Unde, mă? E mai grav! La mine-n termometru arată minus treizeci!
– Cum, că au zis mai devreme la știri că la tine-n oraș sunt minus douăzeci de grade!
-Aaa, poate afară!”
Sunt convins că toată lumea a auzit cel puțin o dată bancul ăsta. Ei bine, eu l-am trăit. Ani la rând, iarnă după iarnă. Până când, într-o zi am decis că e timpul să nu mai fiu ținta glumelor nimănui și să-mi rezovl problema căldurii. Adică, a lipsei ei!
Cum ziceam, într-o zi am decis că e timpul să schimb ceva la casa mea. Pusesem mâna pe câțiva bani (o moștenire babană de la unchiul ăla cu ursul) și-am zis că e timpul să intru și eu în rândul lumii și să am și eu un bârlog încălzit pe timp de iarnă.
Recunosc, inițial am încercat să vând șandramaua și să mă mut la oraș, dar de când cu legea aia că trebuie să atașezi la contractul de vânzare-cumpărare și certificatul energetic al locuinței n-am mai avut nicio șansă. Agențiile îmi râdeau în nas și mă luau la mișto cu oferte fictive. M-a sunat de la o agenție și mi-a spus că un eschimos îmi oferă triplul sumei dacă-i asigur aceeași temperatură și pe durata verii, că cică s-ar simți ca acasă. Și-au mai fost și alții. Cum ziceam, casa avea certificat energetic clasa F. Probabil G era rezervat pentru tundra siberiană sau ceva de genul că altfel nu înțeleg cum de mi-au clasat casa atât de „sus”.
Dacă tot n-am putut să o vând, am deci s-o modernizez. Cum nu mă pricep nici de-a boalii la probleme de-astea am decis să las experții să mă ajute. Am chemat un auditor energetic și l-am pus la treabă. La finalul vizitei mi-a făcut omul ăla o listă atât de mare cu probleme încât prima dată am crezut c-a greșit mapa și mi-a dat fișele tuturor clienților pe la care trecuse în săptămâna aia. De unde să încep? Anvelopare nu exista, ușile și geamurile mai bine n-ar fi existat că oricum nu se simțea diferență, acoperișul era găurit ca de bombe și „peticit” de cuiburi de vrăbii și alte zburătoare, unde mai pui că instalația electrică era de pe vremea primei RâMe (primul Război Mondial). Niște cabluri subțiri din aluminiu care erau gata-gata să îmi provoace un incendiu.
Eram gata-gata să renunț la modernizare și să-l chem pe Dorel cu buldo când auditorul a început să-mi vină și cu soluții. Da, da! Soluții! Nu una, nu două! Trei variante de soluții mi-a servit! Am stat, ma cântărit, am gândit și, în final am purces la treabă. Cu programul auditorului în față pe post de Chivot al legii m-am apucat de renovări. Cum pereții exteriori arătau ca naiba și băgai mâna printre crăpături, m-am apucat întâi de consolidat. Am dat comandă de uși și geamuri noi, de-alea… termopane cu jdemii de camere de izolare interioare și în cercevea. Cam scumpe, dar trăiască unchiul și moștenirea lui! Până au venit geamurile și ușile m-am apucat și-am schimbat instalația electrică din casă. Cabluri noi, de calitate, tablou modern, prize și întreruptoare bune, ca să nu se ducă repede. Și dacă tot am refăcut instalația electrică am făcut pe dracu’ ghem și mi-am montat și sistem de iluminat pe LED, d-ăla șmecher, cu senzori de mișcare și cu temporizator! Șmecherie cu buton, nu glumă! Mi-am permis și aroganța să-mi instalez o centrală nouă, super deșteaptă. Vremurile în care mă încalzeam la calorifer electric apuseseră și eu nu puteam decât să fiu mega fericit!
În fine, până am întrat în iarnă mi-am pus căsuța la punct atât de bine că îți era mai mare dragul să stai în ea. Adică, încă îți este mai mare dragul să stai în ea, că de trei ani mă tot bucur de confort și căldură pe timp de iarnă. Acum șoriceii ar cam vrea să se mute înapoi în casă, dar nu mai au pe unde să intre că le-am astupat toate găurile din perete iar la ușă păzește pisica, de data asta lenevind pe covor, nu rugându-mă s-o las afară la căldură. Băi, și bine-am făcut că am chemat auditorul energetic. Dacă mă luam după capul meu pătrat și bleg n-aș fi făcut treabă atât de bună. Adică, da, am știut că trebuie să izolez casa, am știut că trebuia să schimb geamurile, ușile și acoperișul, dar nici prin gând nu mi-ar fi trecut să fac celelalte schimbări care mă ajută acum nu doar să-mi păstrez casa la o temperatură corectă pe timp de iarnă, ci îmi țin și cheltuielile la un nivel minim. Optimizând aspectele de consum de energie electrică, de gaz și alte astea mă ajută să-mi păstrez și buzunarul „cald”, să nu-mi bată vântul prin el după ce vin facturile.
Ai, gata! Mă duc să dau drumul la centrală. Stați relax! Nu plec prea departe! Doar până la telefonul mobil că mi-am pus aplicație! Dar parcă m-aș duce și până la frigider să iau o bere… Vorbim mai încolo, pa pa!
Articol pentru proba nr 13 din SuperBlog, probă sponsorizată de Enermed Impex SRL