O săptămână, o pereche de jeanși, o poveste de nespus

     Nu știu ce se întâmplă pe la „alte case”, dar  eu mănânc pantaloni pe pâine. Nu trec niciodată mai mult de șase luni până ies din ei. De cele mai multe ori îi rup între picioare. Nu știu ce fac, cum reușesc, dar mă trezesc cu aeririse la bijuterii. Și nu, nu e de pantaloni, că ar fi de proastă calitate sau mai știu eu ce. Cheltuiesc o groază de bani să-mi aleg de fiecare dată pantaloni de calitate. Pur și simplu eu îi rup.

     Asta mi s-a întâmplat și acum. Am descoperit cu stupoare că o nouă pereche de pantaloni și-au dat duhul și am rămas doar cu o pereche de jeanși pe care-i păstram „de buni” cum ar veni. În mod normal n-ar fi o problemă foarte mare. Dar de data asta nenorocirea m-a prins în deplasare, departe de casă, la hotel și cu puțini bani la purtător. Și cu plecarea acasă amânată cu încă o săptămână din cauză de probleme tehnice. Dintr-o delegație de 3 zile m-am trezit că trebuie să rămân zece. Partea cea mai „frumoasă” e că toată săptămâna trebuie să merg la muncă, într-una din seri trebuie să ies cu șefii la cină, mai ies și cu colegii la bere și habar n-am cum o să mă descurc cu toate astea într-o singură pereche de pantaloni.

     Dar nu-i bai. Găsim soluții. În primă fază, începem „vindecarea”. Aruncăm la gunoi pantalonii găuriți. Pun pariu că angajații hotelului au găsit multe chestii „ciudate”  la gunoi când se făcea curățenia în camere, dar sigur n-au găsit niciodată o pereche de jeanși de bărbați găuriți în fund. Tare aș vrea să le văd expresia. După aruncarea răpciugoșilor, repede la magazinul din colț să cumpărăm o pungă de detergent. Am rămas într-o pereche de pantaloni pe care trebuie să-i port intens următoarele șapte zile, deci trebuie să fie și curați.

Acum, dacă pantalonii o să fie forjați următoarea săptămână, nu înseamnă că va trebui să port același rând de haine în fiecare zi. Va trebui să combin cumva ce am la mine în bagaj în așa fel încât să nu-și dea lumea seama că port aceeași pereche de pantaloni. Așa că scot la control geamantanul și-mi întind pe pat lucrușoarele pe care le mai am la mine: un hanorac, o bluză cu mânecă lungă, patru tricouri și tricoul pentru muncă. Cele trei perechi de teniși și bineînțeles, singurii pantaloni rămași.

Pentru partea cu munca, e simplu: tricoul pentru muncă, tenișii ăia ușori și comozi și, normal, jeanșii. Voi fi îmbrăcat și comod și uzual. Totul este să nu trebuiască să stau în genunchi că o să fie bai mare. Bun, deci am rezolvat pentru cele 8 ore pe zi, de luni până vineri, cât timp sunt la muncă. Mai rămâne să rezolv pentru restul de ore, când am program liber și trebuie să ies prin oraș cu colegii și pentru seara cu șefii. Dar pe șefi îi rezolv ușor. Miercuri seara îmbrac bluza cu mânecă lungă, trag pe mine jeanșii, iau adidașii cei noi și gata. Off, sper doar că n-o să vină și ăia mari de la Sediu. Că în cazul ăsta ar trebui să fiu și eu mai prezentabil, totuși și-ar trebui să bag mâna în buzunar și să caut să cumpăr o jachetă ori un sacou ceva. Numai chef de căutat sacouri de bărbați n-am. Dar n-am ce face. Nu mă pot face de râs.

Luni seara o să ies singur la o plimbare prin parc. O să profit de faptul că e răcoare afară și-o să trag pe mine hanoracul. Se potrivește cu pantalonii. Sunt chiar asortat. O să-mi fie și cald și-o să arăt și bine. Mai tânăr, chiar.

Marți rămân în hotel. M-au invitat colegii de la Galați să văd meciul împreună cu ei. Au ei bere. Tricoul ăla amuzant cu „SHIFT+DELETE your oponent” o să fie perfect. Mai ales că joacă România. O să spun că e mesaj motivațional pentru tricolori. Iar jeanșii… normal, aceiași. Doar orice suporter vine la meci îmbrăcat în jeanși, nu? Sau nu?

Miercuri e seara cu șefii, deci am stabilit deja; joi mă întâlnesc cu colegul de la Sibiu la sala de ping-pong a hotelului. Am pus cu el un pariu și vreau să-l câștig. Tricoul polo o să-mi fie perfect. Adidașii cel ușori pe care-i țin pentru muncă o să-mi fie de folos și ei. Noroc că jeanșii îmi vin foarte comod și n-am probleme de mobilitate în ei. Doar să nu exagerez prea tare cu fandările, că n-am chef să rămân în chiloți până la sfârșitul săptămânii.

Pentru vineri am programat ieșirea la bere cu colegii. Ne vedem la un pub prin centru, nu foarte pretențios. Deci cred c-o să merg pe tricoul albastru. Ăla e preferatul meu. E cel mai ușor și cel mai răcăros tricou din câte am avut. Sau să-l iau pe cel negru cu mesaj?Oricare din cele două merge la pantalonii ăștia. De fapt, nu cred că am ceva în garderobă care să nu se potrivească la pantaloni.Hmmm… Colegii mei au obiceiul să devină glumeți de la 5-6 beri în sus, și mesajul de pe tricou le-ar da muniție. Mai bine rămân la cel răcoros. Și-așa că în pub o să fie cald tare.

Ei, planul e făcut. Cred c-o să rezist și-o să trec cu bine peste săptămâna asta. Nu puteam să trec peste delegație fără să am parte și de-o peripeție de-asta. Dar tot e mai bine decât data trecută când am uitat de ședința pentru care mersesem în deplasare și-am dormit ca ursul până la două după masă.

Ah! La naiba! Am uitat de cea mai importantă ținută și preferata mea! În fiecare seară când ajung înapoi în cameră după o zi plină mă bag în cea mai confortabilă costumație pe care o poate avea cineva: pijamaua mea!

Atâta timp cât nu mi se rupe pijamaua, n-am nicio problemă.

*Notă personală: La următoarea deplasare ia cu tine cel puțin patru perechi de pantaloni!

 

Această poveste este inspirată dintr-o întâmplare reală și a fost scrisă pentru proba nr 12 din SuperBlog 2018, probă sponsorizată de Answear.ro

*surse foto: arhiva personală