Nostalgiile trecutului. Benzinăria muzeu

     -Tataie, mereu am vrut să te întreb: Ce e dărăpănătura aia de la intrarea în oraș și de ce mergi acolo în fiecare zi și stai cu orele?

      -Aia, dragule, e ultima benzinărie din oraș. Și una din ultimele cinci din țară. Am cumpărat-o acum mai bine de treizeci de ani, când abia era în fașă fenomenul ăsta cu mașinile electrice. Toată lumea s-a îmbulzit să prindă  o felie din afacerile cu stațiile de alimentare electrice și s-au grăbit să renunțe la vechile benzinării. Eu lucram pe vremea aia într-una din benzinăriile alea și când l-am auzit pe șeful meu că vrea să închidă, m-am oferit să cumpăr afacerea și să o mențin. Îmi era drag să merg zi de zi la muncă la benzinărie și îmi era greu să mă despart de ea. Așa că am cumpărat-o și-am ținut-o în viață cât am putut de mult. Până când, într-o zi, clienții au început să fie din ce în ce mai puțini iar cei care-mi mai intrau în benzinărie mă întrebau dacă am stație de încărcare pentru mașini electrice.

     -Cum era pe vremea aia, tataie?

     -Cum era? Uite, acum suntem afară, pe bancă. Trage aer în piept. Adânc! Ce simți? Doar aer curat, nu? Ei, pe vremea aia, nu puteai să stai așa, cum stăm noi și să respiri aer curat. Cum respirai adânc, cum îți umpleai plămânii de aer poluat de la noxe.

Fă puțină liniște și ascultă cum trece mașina aia prin față pe la Traian, pe-acolo. O auzi? Normal că n-o auzi. Trebuie să faci liniște deplină ca să auzi ceva de la ea. Acum douăzecișicinci de ani, poate treizeci, trebuia să faci liniște când trecea mașina, ca să mă auzi vorbind. Motoarele pe benzină sau motorină erau atât de gălăgioase că nu îți puteai auzi nici gândurile când trecea o mașină pe lângă tine. Acum trebuie sa-ti oprești gândurile ca să auzi mașina.

     -Dar cum de-a câștigat atâta teren mașina electrică în așa puțini ani? Marii producători de petrol  au renunțat atât de ușor?

     -Oo, dragule! Dar nu-s așa puțini ani. Mașinile electrice au fost inventate prima dată prin secolul XIX. Apoi, au fost readuse în discuții și în secolul următor după ce Războaiele Mondiale au lăsat în urmă pagube de zeci, sute de miliarde. Mereu s-au căutat alternative mai ieftine și mai puțin poluante de propulsie pentru mașini. Însă industria de vânzări auto n-a reușit să se impună așa cum și-ar fi dorit pentru că la timpurile alea tehnologia era scumpă și greu de realizat. Iar în plus, marii producători de petrol din lume nu voiau să-și piardă afacerile de miliarde. Au profitat de boom-ul tehnologic din ultimul secol și au dat drumul la treabă. Când s-au descoperit cipurile de calculator care aveau un consum infim, materiale cât mai ușoare pentru construcția mașinii, baterii care să stocheze o cantitate considerabilă de energie, dar care să nu mănânce din spațiul vehiculului și nici să-i îngreuneze sarcina, abia atunci s-au pus pe treabă și au scos pe piață alternative viabile la motoarele cu combustie.

     A fost o treabă grea. Le-a fost greu să convingă pe toată lumea că ăsta era viitorul corect al planetei. Activiștii pentru protecția mediului au primit cu urale și aplauze deciziile fiecărui mare producător de mașini de a trece exclusiv pe motoare propulsate electric. Abia atunci marii petroliști au înțeles că au pierdut lupta și că tot ce puteau face era să se alăture curentului și să investească miliardele câștigate din forarea țițeiului în noua energie verde. Și a fost o mișcare câștigătoare, pentru că imediat ce au investit în noi metode de obținerea energiei electrice pe cale ecologică, după ce unii s-au orientat spre noi metode pentru producerea și distribuirea electricității, stații de încărcare pentru mașinile electrice sau noi tehnologii pentru susținerea e-Mobilității au apărut și clienții dornici de schimbare. Țin minte că mulți producători auto au vrut o felie din prăjitură. N-a durat mult până când s-au înrolat cu toții în marea luptă împotriva poluării provocate de autovehicule. Dar când cei de la Mercedes au venit pe piață cu primul SUV, Mercedes-Benz EQC, am știut că de data asta lupta va fi mai serioasă și combustibilii fosili vor avea parte de o competiție serioasă.

Azi nu mai vezi pe străzi mașini care să funcționeze pe benzină sau motorină. Peste tot vezi numai vehicule ecologice, cu zero emisii de carbon. Acum treizeci de ani rețelele sociale erau pline de postări despre mașini care aveau noxele cu mult peste limită. Astăzi sunt istorie. A trecut atâta timp de când motoarele electrice le-au înlocuit pe cele clasice încât oamenii au uitat și să facă glume pe seama lor. Știi, când eram eu tânar circula un banc bun. „Care este cea mai lungă mașină? Trabantul! 3 metri jumate mașina și șapte metri fumul de la țeava de eșapament„. Ce mai, oamenii au uitat chiar și de pana prostului de când cu motoarele propulsate electric.

     -Ce-i aia pana prostului, tataie?

     -Pana prostului, dragule, era atunci când uitai să alimentezi mașina și rămâneai fără combustibil în mijlocul drumului. Acum nu se mai întâmplă așa ceva. Vezi tu, acum au autostrăzi electrice pe care mașinile-și încarcă bateriile din mers. Mergi la stația de încărcare să-ți încarci acumulatorul și mai iei unul portabil, de rezervă. Pe vremea mea când mă gândeam la o baterie portabilă, aia era un powerbank pentru telefon, sau pentru laptop. Acum am ajuns până acolo unde înmagazinăm atâta energie într-o baterie cât să ținem în mișcare o mașină pentru următorii cincizeci de kilometri.

Știi, dragule… multe tehnologii care existau și acum douăzeci-treizeci de ani au fost preluate și utilizate în conceptul ăsta de e-mobilitate. De exemplu, celulele fotovoltaice existau si pe vremea mea. Dar utilitatea lor era aplicată doar pentru locuințe. Puneai cinci-zece panouri de-astea pe casă, două baterii și-ți asigurai independența electrică. Acum, ai văzut și tu atâtea mașini care, pe cupolă au instalate astfel de panouri pentru captarea energiei solare. Bine, e-adevărat că și tehnologia asta a avansat și acum pe un panou de 10 ori mai mic pot capta și transforma in curent electric mai multă energie solară decât ți-ai imagina.

     Vedeam și pe vremea mea câmpii împânzite de ferme eoliene care transformau energia vântului în energie electrică pentru uzul casnic sau industrial. Acum, în spatele fiecărei stații de încărcare de pe autostradă găsești o minifermă eoliană care alimentează întregul complex. Unele sunt construite ca să capteze și vântul și energia solară. Practic, peste tot în lume energia electrică  este generată de natură pentru orice tip de utilizare. Oh, dragă nepoate, dacă aveam pe vremea mea ce avem acum ce bine ar mai fi fost! Poți să-ți imaginezi că aruncam mai bine de jumătate din salariu ca să plătesc energia pe care astăzi o luăm pe gratis? Benzina pentru mașină, gazul pentru casă și energia electrică. Totul se plătea! În ultimele luni de existență a benzinăriei nici măcar nu reușeam să încasez atâția bani cât plăteam pe utilități. De asta a trebuit s-o închidem.

     -Dar de ce nu te-ai gândit să o transformi și matale într-o stație modernă, tataie? De ce nu ai făcut o stație de încărcare electrică? Ăsta era viitorul, doar! De ce te-ai încăpățânat să păstrezi benzinăria așa cum era?

     -Nepoate, bunicul tău era de școală veche. Cred că, la un anumit nivel am crezut că e-mobilitatea și mașinile electrice n-o să dureze, că era doar un curent trecător și că lumea se va întoarce la clasicele benzinare. Mă gândeam că păstrând benzinăria voi da lovitura în momentul în care vor începe iar să cumpere motoare cu combustie. Se pare că m-am înșelat. Încetul cu încetul au închis marea majoritate a șantierelor de extragerea țițeiului. Acum puținele câmpuri petroliere funcționează pentru o industrie extrem de limitată iar mașinile electrice au intrat in viața noastră definitiv. Să nu crezi că-mi pare rău. Chiar mă bucur! Îmi place să trăiesc într-o lume în care nu trebuie să ies pe stradă cu masca pe figură, într-o lume în care nu-mi cumpăr dopuri pentru urechi din cauza traficului și într-o lume în care amprenta de carbon s-a diminuat extraordinar de mult. Singurul meu regret este că n-am văzut schimbarea! N-am fost în stare să îmi dau seama că ăsta va fii viitorul și-am păstrat șandramaua aia crezând că o să mă îmbogățesc atunci când o să treacă moda e-mobilității. Acum nu mai folosește la nimic. Poate doar pe post de muzeu.

Articol pentru proba nr.2 din Spring Super Blog 2019, probă sponsorizată de

Auto Schunn