Parchetul este, a fost și va fi o bucată de lemn modelată și tăiată în așa fel încât să se îmbine frumos cu alte bucăți ca ea. Parchetul nu este foaia aia subțire pe care o vedem azi în toate casele, fabricat din nu știu ce materiale presate. Cred că prima mea amintire cu și despre parchet este cam de la vârsta de 7 ani.
Îmi aduc aminte ca ieri ziua când mi-am băgat nasul în debaraua de scule a lui taică-miu unde am găsit o grămadă de bucăți de parchet din lemn masiv, frumos clădite una peste alta. Nici până azi n-am aflat ce voia să facă cu ele pentru că niciodată parchetul ăla nu a fost montat. Până în ziua când ne-am mutat din acel apartament, pe jos a fost numai linoleum. Dar să revenim la parchetul din debara: cum ziceam, singur acasă, băgat nasul, găsit parchetul și automat mi-a fugit mintea la jocuri posibile cu acele bucăți de lemn masiv uniforme. Practic, descoperisem jocul de Jenga fără să fi știut ce era ăla și cum se juca.
Am cărat bucată cu bucată tot parchetul în dormitor și am început să clădesc. Turnul prințesei, un garaj, un mare zid (nechinezesc), tot ce-mi trecea prin minte, construiam din parchet. Și apoi dărâmam scoțând câte o bucată de parchet de la bază. Toate astea spre deliciul meu și spre disperarea vecinului de dedesubt (Scuze, domn’ Florin! Știu că te-am stresat!)
Și datorită acelei experiențe, în mintea mea, parchetul va fi mereu acea bucată de lemn masiv sculptată frumos ca să se îmbine perfect cu altele ca ea.
Viața fără parchet e „pustiu”
Anii au trecut și am plecat de acasă, să-mi fac viața mea. Recunosc, am schimbat câteva chirii până am ajuns să am casa mea. Și în fiecare locuință în care am stat am dat peste acel „parchet” laminat, fâșiile alea de… ce-o fi… perfect dreptunghiulare pe care ți-e și frică să pășești.
În fiecare din acele apartamente în care intram, primul gând era la parchetul din debaraua de acasă când vedeam ce era pe jos. Și de fiecare dată îmi aminteam jocurile și cum am încercat o dată chiar să aștern eu parchetul.
Dar a venit și vremea să mă mut la casa mea. Casa mea în care pe jos o să-mi pun parchet. Parchet adevărat, nu de ăla cât foița de țigară. Pe deoparte am ales parchetul pentru că știu ce plusuri aduce. Știu că e mai elegant, știu că păstrează mai bine căldura, știu că e mai ecologic. Pe cealaltă parte… de mic copil, de când mă jucam cu parchetul tatălui meu, am vrut să pun parchet! Am vrut să îmbin lemnul perfect și să construiesc bucată cu bucată o pardoseală perfectă. Și acum am șansa asta.
Cine îmi montează parchetul?
Bine, nu îmi voi pune eu parchetul. Nu, nu! Am convenit cu cei de la Alma Parchet (apropo, de la ei am comandat parchetul) că vor veni și-l vor monta. Însă, o să stau și eu pe lângă meșter și-o să-l rog să mă lase să pun și eu măcar 5-10 bucăți. Doar așa… să-mi amintesc de zilele în care mă jucam și mă prefăceam că montam parchet acasă. Nu mă reprofilez, nu mă bag peste meseria omului. Doar vrea să mă mai joc măcar o dată cu parchetul.
O chestie amuzantă despre cum mi-am ales parchetul: Primul lucru pe care l-am spus consultantului a fost că vreau un parchet cu care să mă pot juca Jenga. După ce i-am admirat privirea încețoșată i-am oferit și explicația. N-am vrut să-l chinui mai tare. I-am povestit despre joaca mea din copilărie și despre parchetul găsit în debara. Și uite-așa am ajuns să-mi comand cel mai frumos parchet masiv pe care l-am văzut. Bine, după părerea mea este cel mai frumos. Alții au alte gusturi.
A trecut mult timp de la povestea din dormitor, în vechiul apartament. Însă un lucru mi-a rămas viu întipărit în minte până azi. Mirosul lemnului adevărat. Miros de care m-am îndrăgostit iremediabil. Niciun laminat nu se compară cu adevăratul parchet din lemn. Și ăsta, este unul din adevăratele motive pentru care azi, aștept cu sufletul la gură să mi se livreze și să mi se monteze noul parchet. Doar nu credeați că am ales parchetul doar pentru că obișnuiam să mă joc cu bucăți de lemn, nu?
Acest text a fost scris pentru proba sponsorizată de Alma Parchet la competiția Superblog. Însă, deși partea finală este o ficțiune, povestea cu parchetul făcut Jenga e adevărată.
