Un moldovean rătăcit în Oltenia – întâlnire cu blogoltenii, o degustare de pomină și-o bere în Regie

     Pentur că aveam deja concediul pregătit, dar planurile de vacanță mi s-au dat peste cap, m-am decis să folosesc, totuși, zilele libere și să îmi găsesc o activitate. N-a fost deloc greu să decid ce să fac după ce am văzut un articol al prietenului Botea, blogoltean cu acte în regulă, în care povestea cum s-au distrat ei la ultima întâlnire și la ultima degustare de vinuri. Am plecat, deci, spre surprinderea unora și spre dezamăgirea altora (mă refer la Emil, cel care se teme să nu-i fie patria invadată de moldoveni) într-o escapadă la Craiova.

     Primirea a fost așa cum mă așteptam. Amicul Botea a organizat un blogmeet ad-hoc și o degustare de vinuri oltenești ca să-i arate moldoveanului mândria Olteniei.

*foto: danielbotea.ro

După o scurtă sesiune de shopping în care ne-am făcut plinul cu ce mai aveam nevoie pentru un grătar cum se cuVine, ne-am pus pe treabă.

     Pentru degustare amicul Botea a scos de la păstrare câteva sticle de vin de Sâmburești, pentru că, nu-i așa, nu vine moldoveanul în Prazland și-i dai să bea Cotnari, nu? N-am apucat să „împozez” decât sticlele goale din cauză de poftă mare, dar vă las să vedeți ce am degustat la Craiova. Deci, vinurile au fost cam astea:

     Sauvinion  Blanc din 2018 și Chardonnay model 2017, vinuri albe seci, care s-au împrietenit imediat cu două brânze franțuzești, „împuțite” aduse pentru degustare de una din prietenele lui Daniel. Deși pentru gusturile unora brânzele astea ar putea fi cam prea… puturoase, credeți-mă pe cuvânt când vă spun că s-au potrivit de minune cu vinurile! Compatibilitate 100%! Cu brânzele n-am apucat să fac poze, dar profit de colegul Botea și „împrumut” de la el câteva poze ca să vă faceți o idee și, cine știe, poate vi se face poftă.

 

 

 

*foto: danielbotea.ro

     Un vin Rose din 2017 care pe mine personal m-a cucerit total, a urmat și, logic, am schimbat și brânza. Practic, l-am băgat în coșul pe aplicația de cumpărături imediat ce-am luat prima înghițitură. Vinul ăsta a devenit preferatul meu. A mers perfect cu o brânză Halloumi pe grătar. Deși a împrumutat puțin din gustul cărnii, cred că asta a făcut-o să fie și mai specială. iar în combinație cu vinul, pentru mine a fost perfecțiunea. Am înțeles că ar mai fi trebuit să se dea cep și la o sticlă de Pelerin de Drăgași, de la Drăgășani, dar din motive „tehnice” am sărit direct la vinurile roșii și la carne, leguma mea preferată.

 

 

 

     Acolo, pe grătar, lângă o bucată suculentă de carne din care n-am apucat să gust, se perpelește brânza Halloumi. O brânză „scârțâicioasă” care a făcut senzație împreună cu Roze-ul din stânga ei. (Brânza se găsește cam în orice supermarket/hypermarket)

     O friptură de porc, „suculentă” pentru că nimeni n-ar fi răspuns „da” la întrebarea „în sânge?”, care a venit perfect cu un Merlot DOC-CMD din 2017 și un Cabernet Sauvignon-ul DOC-CT din 2013. Pe al doilea a trebuit să-l lăsăm puțin la aerat pentru a căpăta un gust perfect, deci vă dați seama cam cum salivam eu, un moldovean, la o sticlă de vin desfăcută în mijlocul mesei pe care trebuia s-o aștept să se „aereze”. Nu mă pricep la vinuri și la metode de degustare, dar dacă expertul a zis aerare, asta fu.

*foto: danielbotea.ro

Surpriza cea mai mare a fost un vin bătrân, de 38 de ani. Un Chianti italienesc din ’81 care ne-a data ceva emoții încă de la destupare. Băieții se așteptau să fie pierdut, dar după ce l-am lăsat puțin să-și vină în fire s-a dovedit a fi un vin genial de bun. Cel puțin, asta a fost părerea mea.

Am avut ocazia să văd „pe viu” cum se destupă un vin vechi fără ajutorul tirbușonului și întreg ritualul de trezire la viață a unui vin atât de „bătrân”. Ziceam că nu s-a folosit tirbușonul pentru că dopul era atât de afectat de trecerea timpului încât s-ar fi dezintegrat și-ar fi picat în vin. Așa că s-a folosit o unealtă specială pentru asta. Dar vă las cu clipul ca să vă dați seama mai bine.

 

 

     Eu sunt un profan al degustării de vinuri și n-am putut să vă dau detaliile așa cum ar trebui, dar credeți-mă pe cuvânt, oricare vin din cele menționate mai sus merită pe deplin să ajungă la voi pe mese și vă recomand cu căldură să le încercați. Oltenii știu cu vinul.

După Oltenia și Bucureștiul

     După vizita de 2-3 zile la Craiova, mi-am îndreptat atenția spre prietenii de la București. Cum aveam câteva ore bune de așteptat până la plecarea spre Iași, i-am adunat pe câșiva dintre ei (cu ajutorul lui Emil) într-un pub din Regie și-am împărțit câteva beri (mai multe) și niscaiva haleală pentru berea pe stomacul gol nu e bună. M-am bucurat că i-am văzut, am sperat să poată ajunge mai mulți dintre ei pentru că, sincer, nu știu când va fi următoarea dată când o să ajung pe la ei. Dar a fost foarte mișto și așa.

*de la stânga roată-mprejur până la dreapta: Almona Țilea, Emil (Piftel) Călinescu, Ștefan Trepăduș, Costică, Andreea Alexandra Vraja, Teodor Marian Moroșanu și Georgiana Mihăilă, aka pisica neagră -fotograful de serviciu care a salvat situația – avem și noi o poză decentă

Nu râdeți, poza mea e tremurată de la atâta bere. Georgiana era abia la prima băutură. Steady hand! :))

Cam astea au fost aventurile mele în Oltenia și la București zilele trecute. N-am menționat toate aspectele pentru că ar însemna să fac un articol de 2000+ cuvinte, dar în mare, pe lângă blogolteni, degustare, grătar, bere cu Emil și ceilalți în Regie, am făcut și câteva plimbări cu GPS-ul în mână prin Craiova, am văzut Centrul Vechi, parcul Romanescu de care toți sunt foarte mândri, am mâncat o porție foarte bună de papanași și m-am întâlnit cu o prietenă pe care nu credeam că o s-o văd vreodată.

Impresia generală pe care am căpătat-o în cele 2 zile de Craiova este că oltenii nu tac niciodată și le sunt suficiente maxim 2 minute ca să se împrietenească cu oricine. Lucru destul de mișto, zic eu.

Sper că o să reușesc să mă întorc de cât mai multe ori la Craiova și la blogoltenii pe care i-am descoperit acolo și sper că o să prind și eu măcar pe jumătate microbul lor cu degustările de vinuri. Pentru că e mega cool!

La final vă las cu o poză în care o să vedeți doi munți care n-au fost în stare să rupă o bancă.

 

Apropo: Am ajuns acasă abia în dimineața asta și după câteva ore bune de somn, m-am trezit și mă aștepta asta:

 

Știu că nu e un grătar cum se cuVine, cum ar spune prietenul Botea, dar jur că e bun!