-Auch! Pietre idioate prin toată casa! Pe unde mă-nvârt calc pe ele, dau cu șutu-n ele, n-am loc de ele. Volodie! Dacă te mai prind că-mi aduci în casă bolovani și alte pietroaie, o să avem o discuție foarte serioasă!
-Păi da, Blea! Da tu ai început! Ți-ai adus acasă și ți-ai umplut biroul și biblioteca și frigiderul și cam orice loc din casă cu pietre de toate culorile și în fiecare zi le iei și te uiți la ele și le ștergi de praf și le așezi înapoi cu grijă, dar când îți aduc și eu câteva pietricele frumușele te iei de mine și mă cerți. De parcă numai tu poți decide în casa asta.
-Volodie, pietrele mele sunt pietre semiprețioase, cristale norocoase, nu pietroaie luate la-ntâmplare de pe aleea din fața casei sau de pe malul gârlei. Pe lângă faptul că sunt de o sută de ori mai frumoase decât ce aduci tu acasă, pietrele mele au efecte terapeutice și îmbunătățesc viața purtătorului. Uite, de exemplu bucata asta de apatit mi-a deschis ochii de când o țin pe noptieră. Mi-a trimis-o prietena mea bună după „evenimentul” ăla și de când îl am am realizat că de fapt, nu am pierdut nimic ci doar am câștigat după incident. Am crezut că-i doar o piatră albastră pe care mi-a trimis-o pentru că știa că-mi place culoarea, dar s-a dovedit a fi un fel de cristal de deșteptare. Am scăpat de confuzie, am căpătat mai multă încredere, mi-am îmbunătățit activitatea socială și astea-s doar câteva dintre beneficiile pe care mi le-a adus.
-Și gâlmele alea albastre din bolul cu chei de la intrare? Ce-i cu ele?
-Care? Cristalele de cavansit? Pe alea le-am cumpărat săptămâna asta. Se presupune că ajută la îmbunătățirea intuiției și la prezicerea viitorului. Ajută la depășirea momentelor grele și sunt un ajutor pentru regăsirea fericirii. O să vezi. N-o să treacă mult și o să-mi găsesc o fată bună și asta doar datorită cavansitului. Și dacă n-o sa-mi găsesc o fată, măcar o să-mi reducă din stresul din fiecare zi. De asta le-am lăsat în bolul cu chei. Sunt ultimele lucruri pe care le văd când ies din casă și primele pe care le văd la întoarcere. În plus, vreau să cred că atâta timp cât cheile stau lângă ele în bol ceva din energia cristalelor se transferă în chei și mă ajută de-a lungul zilei.
-Păi și de unde știi tu că alea te ajută și-ți dau toate beneficiile alea de care spui și astea pe care ți le-aduc eu nu? Eu cred că doar le discriminezi pe ale mele pentru că nu-s la fel de frumoase ca ale tale. De unde știi că piatra asta rotundă maronie nu e un cristal norocos care-ți aduce belșug în casă sau care-ți aduce mai multă deșteptăciune?
-Uite de unde știu că piatra aia nu face nimic din ce ai zis tu. În primul rând, am avut pietre fix ca asta în casă toată copilăria mea. Am fost sărac lipit și nici cu deșteptăciunea nu m-am putut lăuda. Însă, pietrele mele au documentări de mii de ani. Pietrele semipretioase sunt folosite din cele mai vechi timpuri de tămăduitori și vraci și vrăjitori.
-Blea, eu zic că-ți trebuie un cristal care să-ți vindece nebunia. Pentru că doar un nebun ar ține o piatră frumos colorată la căpătâi și-ar crede că-i crește potența. Sau mai știu eu ce beneficii i-ar aduce. Mai aduci doi-trei bolovani de-ăștia în casă și eu mă mut în conștiința altuia. Chiar și prietenii imaginari au limitele lor și standardele lor și dacă stau bine să mă gândesc… tu nu prea te mai încadrezi în ale mele…
Articol pentru proba nr 12 din SuperBlog, probă sponsorizată de
Stonemania Bijou
Pingback:Proba 12. Cum ne ajută cristalele naturale